Carnea roșie a fost o componentă esențială a dietei umane de milenii, oferind proteine, vitamine din complexul B și minerale esențiale precum fierul și zincul. Cu toate acestea, numeroase studii au asociat consumul excesiv de carne roșie cu boli cardiovasculare, cancer și o mortalitate crescută. Ceea ce este mai puțin cunoscut este legătura dintre consumul de carne roșie și diabetul de tip 2.

O lucrare publicată în prestigiosul jurnal The Lancet în septembrie 2024 a analizat relația dintre consumul de carne roșie și diabetul de tip 2, utilizând date din 20 de țări de pe mai multe continente, inclusiv America, Europa și Asia de Sud-Est. Studiul, la care au participat aproape 2 milioane de oameni, a concluzionat că un consum ridicat de carne roșie, atât neprocesată (vită, porc, miel), cât și procesată (slănină, salam, chorizo), este asociat cu o incidență crescută a diabetului de tip 2.

De ce este diabetul de tip 2 o problemă majoră?

Diabetul de tip 2 afectează aproximativ 462 de milioane de persoane la nivel global. Această boală apare atunci când organismul nu produce suficientă insulină sau devine rezistent la acțiunea acestui hormon, ceea ce duce la creșterea nivelului de glucoză în sânge.

Printre simptomele sale principale se numără setea excesivă, urinarea frecventă și senzația de oboseală cronică. Pe termen lung, diabetul poate provoca complicații grave, inclusiv boli cardiovasculare, afectarea nervilor și probleme ale picioarelor.

Cum contribuie carnea roșie la apariția diabetului?

Mecanismele exacte prin care consumul de carne roșie favorizează apariția diabetului de tip 2 nu sunt încă pe deplin înțelese. Totuși, cercetătorii sugerează câteva ipoteze principale:

Conținut ridicat de grăsimi saturate: Carnea roșie este bogată în grăsimi saturate, care pot reduce sensibilitatea la insulină.

Aminoacizii cu lanț ramificat (BCAA): Proteinele animale conțin niveluri ridicate de BCAA (leucină, izoleucină, valină), iar unele studii sugerează că acești aminoacizi pot contribui la rezistența la insulină.

Microbiota intestinală: Nutrienții din carnea roșie, precum colina și L-carnitina, pot fi metabolizați de bacteriile intestinale, generând compuși asociați cu un risc mai mare de diabet.

Gătirea la temperaturi ridicate: Prăjirea sau prepararea la grătar a cărnii roșii produce compuși toxici (produse finale de glicare avansată) care pot induce inflamație și stres oxidativ, contribuind la deteriorarea celulelor pancreatice.

Fierul hemic: Prezent în cantități mari în carnea roșie, fierul hemic poate contribui la apariția diabetului prin stres oxidativ și inflamație cronică.

Recomandările specialiștilor

În fața acestor riscuri, multe organizații de sănătate recomandă limitarea consumului de carne roșie. De exemplu, în Regatul Unit, ghidurile nutriționale sugerează o limită de 70 g de carne roșie gătită pe zi, iar în multe alte țări există recomandări similare.

Reducerea consumului de carne roșie nu trebuie să fie bruscă sau drastică. Specialiștii propun strategii ușor de implementat, cum ar fi:

Reducerea porțiilor: Consumul unor cantități mai mici de carne roșie la mese.

Zile fără carne: Adoptarea unei zile pe săptămână fără carne roșie („Lunea fără carne”, de exemplu).

Înlocuirea cu alternative sănătoase: Alegerea cărnii de pui, pește sau a surselor vegetale de proteine, precum fasolea, lintea și nucile.

Metode de gătit mai sănătoase: În locul prăjirii sau grătarului, carnea poate fi preparată prin fierbere sau înăbușire pentru a reduce formarea compușilor toxici.

Carnea roșie rămâne o sursă valoroasă de nutrienți, dar consumul excesiv poate contribui la creșterea riscului de diabet de tip 2. Conștientizarea acestei legături și adoptarea unor obiceiuri alimentare mai echilibrate pot reduce riscurile pentru sănătate, permițându-ne să ne bucurăm în continuare de mâncărurile preferate într-un mod mai responsabil.

#carne roșie #diabet #dieta

Prețurile gazelor naturale din Europa au crescut cu 120% în 2026, iar nivelul scăzut al stocurilor și riscurile privind aprovizionarea lasă Europa vulnerabilă în fața unei ierni costisitoare.

Europa se află în mijlocul unui nou val de căldură. Acesta este unul dintre motivele pentru care iarna care urmează se conturează ca una scumpă, potrivit EuroNews, transmite Mediafax.

Temperaturile record cresc cererea de electricitate, în timp ce seceta și canicula reduc producția hidroenergetică și nucleară. Astfel, centralele pe gaze sunt nevoite să acopere o parte din deficit, exact în perioada în care Europa ar trebui să introducă mai mult gaz în depozitele de stocare.

Presiunea se reflectă deja în prețurile angro ale gazelor.

Contractele futures Dutch TTF, principalul reper european pentru prețul gazelor, au crescut cu aproximativ 120% de la începutul lui 2026, ajungând la circa 63,7 euro/MWh pe 18 august.

Prețurile gazelor sunt încă mult sub maximul de 350 de euro/MWh atins în timpul crizei energetice din 2022, declanșată de invazia Rusiei în Ucraina. Însă Europa intră în iarnă cu rezerve diminuate și cu puțin spațiu de manevră în cazul unui nou șoc de aprovizionare.

Cea mai mare necunoscută este acum vremea, un factor care nu poate fi controlat.

De ce cresc din nou prețurile gazelor în Europa

Creșterea prețurilor s-a accelerat exact în momentul nepotrivit.

În mod normal, Europa își reface stocurile de gaze pe timpul verii, înainte ca gospodăriile să înceapă să consume rezervele pentru încălzire.

Anul acesta, procesul de refacere a stocurilor s-a suprapus cu o serie de perturbări.

Strâmtoarea Ormuz rămâne practic închisă, Norvegia a prelungit opririle unor zăcăminte de gaze, iar seceta a redus producția de energie hidro și nucleară.

Centralele pe gaze au acoperit o parte din deficit pe măsură ce cererea de electricitate a crescut în timpul valului de căldură, sporind cererea pentru același combustibil de care Europa are nevoie pentru a-și reface stocurile înainte de iarnă.

Rezultatul este o piață cu o marjă de manevră redusă.

Europa a devenit mai rezistentă, dar nu este imună la vreme

Europa și-a redus consumul de gaze cu aproximativ 15%-20% față de 2021. Industria a redus utilizarea gazelor, energiile regenerabile s-au extins, iar pompele de căldură au înlocuit o parte din sistemele de încălzire pe gaze.

Și oferta globală de GNL a crescut. Europa dispune de mai multe terminale de import și poate atrage încărcături atunci când prețurile cresc. Astfel, o penurie fizică propriu-zisă este mult mai puțin probabilă decât în timpul crizei din 2021-2022.

Însă reducerea consumului nu elimină principala vulnerabilitate a Europei.

Potrivit Oxford Economics, relația dintre temperatură și cererea de gaze rămâne aproape perfectă. Iarna trecută, când temperaturile au scăzut temporar sub media pe termen lung, economiile de gaze ale Europei față de nivelurile de dinainte de 2021 s-au redus la doar 5%-10%.

Europa și-a redus necesarul obișnuit de gaze. Nu și-a eliminat însă dependența de gaze atunci când iarna devine neobișnuit de rece.

De aceea, stocurile sunt atât de importante.

Depozitele reprezintă tamponul dintre o iarnă normală și un șoc de aprovizionare.

Când stocurile sunt ridicate, traderii pot absorbi un episod de frig fără să liciteze agresiv pentru noi încărcături. Când stocurile sunt scăzute, fiecare săptămână mai rece decât se anticipa devine o cursă pentru aprovizionare.

Depozitele europene de gaze erau ocupate în proporție de doar aproximativ 57% la începutul lunii august.

Datele Gas Infrastructure Europe arătau un nivel de 57,1% la 1 august, cel mai scăzut nivel pentru acel moment al anului din seria istorică.

Regulile UE prevăd în continuare un obiectiv de umplere a depozitelor la 90%, deși statele au acum mai multă flexibilitate în ceea ce privește momentul în care trebuie atins acest nivel. Ținta poate fi atinsă între 1 octombrie și 1 decembrie, iar condițiile dificile de pe piață permit o flexibilitate suplimentară.

Bruxelles-ul a încurajat, de asemenea, țările să ia în calcul folosirea acestei flexibilități pentru reducerea țintei la 80%, atunci când condițiile de piață fac mai dificilă umplerea depozitelor.

Stocurile sunt cămara energetică a Europei.

Gazele ar putea deveni o problemă pentru BCE

Aici creșterea prețurilor gazelor nu mai este doar o problemă energetică.

Devine o problemă de inflație și, ulterior, o problemă pentru Banca Centrală Europeană (BCE).

Prețurile angro ale gazelor se modifică mai rapid decât facturile gospodăriilor, deoarece furnizorii își acoperă adesea necesarul prin contracte încheiate cu luni înainte. Oxford Economics estimează că transmiterea medie a prețurilor angro către prețurile de consum atinge nivelul maxim la aproximativ șase luni după creșterea inițială.

Protecția se reduce însă dacă prețurile rămân ridicate. Pe măsură ce contractele expiră și furnizorii le reînnoiesc, prețurile pentru consumatori se apropie treptat de nivelurile angro.

Impactul va varia semnificativ în Europa.

Oxford Economics estimează că inflația generală din zona euro ar putea ajunge la aproape 3,5% în a doua jumătate a lui 2026 în condițiile actualelor prețuri angro ale gazelor, față de puțin peste 3% în scenariul său de bază.

BCE a majorat deja dobânzile ca răspuns la un șoc inflaționist provocat de energie.

Piețele se așteaptă în general la o nouă majorare cu 25 de puncte de bază în septembrie.

Proiecțiile BCE din iunie indicau deja menținerea inflației generale la un nivel ridicat din cauza prețurilor mai mari la energie. Inflația urmează să ajungă la 3,4% în trimestrele al treilea și al patrulea din 2026.