Un nou record negativ a fost atins în privința biodiversității planetei, avertizează entomologii, care au constatat că prăbușirea ecosistemelor afectează acum și zone naturale protejate unde nu se folosesc pesticide, scrie The Guardian. Colapsul catastrofal al populațiilor de insecte s-a extins și în regiuni cu care oamenii nu au aproape niciun contact direct, ceea ce marchează începutul unei „noi ere” a declinului biomasei. Ecologul Daniel Janzen a lucrat în regiunea protejată Guanacaste din Costa Rica de aproape o jumătate de secol. Acum, însă, în pădurea pe care o știe atât de bine, ceva s-a schimbat.
În copacii care erau cândva plini de insecte pare că nimic nu mai mișcă. Zumzetul albinelor sălbatice s-a stins, iar frunzele care erau cândva mâncate de insecte sunt mari și neatinse. Pădurea seamănă mai mult cu o seră imaculată decât cu un ecosistem viu: o zonă de sălbăticie care a fost afumată și sterilizată. Nu mai este o pădure, ci un muzeu. De zeci de ani, Jenzen a montat capcane de lumină în pădure pentru a atrage insectele. Astăzi, câteva molii continuă să vină, dar numărul și diversitatea insectelor atrase sunt mult mai scăzute. „Este aceeași pânză, cu aceleași lumini, în același loc, cu aceeași vegetație în apropiere. Aceeași perioadă a anului, aceeași fază a lunii, totul este identic”, a povestit Janzen. „Însă nu este nicio molie pe pânza aceea.”
Declinul constatat de Janzen și descris de alți experți din toată lumea face parte din ceea ce unii ecologi numesc „o nouă eră” a colapsului ecologic, în care dispariția rapidă a faunei are loc în regiuni cu care oamenii nu intră în contact aproape deloc. Rapoarte internaționale au arătat că pierdem între 1% și 2,5% din biomasă în fiecare an la nivel global. Folosirea pesticidelor și îngrășămintelor, poluarea luminoasă și chimică, pierderea habitatului și dezvoltarea industriei agricole contribuie la acest declin. Dar ceea ce au observat Janzen și Winnie Hallwachs, soția lui, care este și ea ecolog și cu care colaborează de foarte mult timp, face parte dintr-un fenomen mult mai nou: colapsul catastrofal al populațiilor de insecte în regiuni protejate de pădure. „În părți din Costa Rica afectate puternic de pesticide, insectele au fost eliminate aproape complet”, a spus Hallwachs. „Dar ceea ce vedem aici, în zonele protejate, care din câte ne putem da seama sunt lipsite chiar și aceste insecticide și pesticide distructive, chiar și aici, numărul insectelor scade într-un mod teribil de dramatic.” Populația de insecte zburătoare din 63 de rezervații din Germania a scăzut cu 75% în mai puțin de 30 de ani. Populația de coleoptere din SUA a scăzut cu 83% în 45 de ani. În Puerto Rico, biomasa de insecte a ajuns de 60 de ori mai mică decât cea din anii ’70. Acest declin global se produce în ecosisteme care sunt protejate de influența directă a omului.
Entomologul american David Wagner a descoperit și el că zonele din natură pe care le-a studiat toată cariera lui au devenit tot mai lipsite de viețuitoare. „Doar ce m-am întors din Texas și a fost cea mai nereușită călătorie pe care am făcută vreodată. Pur și simplu, nu mai era nicio insectă”, a povestit Wagner. „Totul era uscat, prăjit. Numărul de șopârle este la cel mai mic nivel pe care mi-l aduc aminte. Nici animalele care mănâncă șopârle nu erau prezente – nu am văzut nici măcar un șarpe pe durata întregii vizite.” Declinul biomasei ar putea fi chiar și de 5% în zone amenințate de schimbările climatice, urbanizare și agricultură, potrivit lui Wagner. Când vorbești de câteva procente pe an nu pare un dezastru, dar adunând aceste procente în timp îți dai seama că vorbim despre o „catastrofă”. În doar patru decenii, „vorbim despre aproape jumătate din arborele vieții care a dispărut într-o singură viață de om”, a mai spus Wagner, referindu-se la arborele filogenetic al tuturor organismelor de pe Pământ.
Colapsul populațiilor de insecte poate fi monitorizat și prin studierea declinului populațiilor de păsări, șopârle și alte animale pentru care insectele reprezintă principala sursă de hrană. Oamenii de știință din SUA, Brazilia, Ecuador și Panama au observat un declin catastrofal al numărului de păsări din regiuni „neatinse”, inclusiv în rezervații cu milioane de hectare de păduri virgine.
Într-o zonă de pădure intactă din Panama, cercetătorii au descoperit că 70% din speciile de păsări au fost afectate și 88% din acestea și-au pierdut peste jumătate din populația prezentă în anii ’70. Tot din anii ’70 și până acum, aproape o treime din păsările din Statele Unite (aproximativ 3 miliarde) au dispărut. Numărul păsărilor care consumă insecte a scăzut cu 2,9 miliarde, în timp ce numărul păsărilor care nu mănâncă insecte a crescut cu 26 de milioane.
„Ucigașul – cauza declanșatoare – este de fapt apa”, a spus Wagner. Pentru insecte, hidratarea prezintă o provocare fiziologică unică: în loc de plămâni, corpul lor este plin de găuri, numite stigmate, ce transportă oxigenul direct în țesut. „Insectele nu pot reține apă”, a spus Wagner. Chiar și o perioadă scurtă de secetă de câteva zile poate distruge milioane de insecte care depind de umiditate. Unii ecologi cred că acest declin ar putea marca începutul unei noi ere în care capacitatea distructivă a schimbărilor climatice va deveni mai mare decât a multelor feluri în care omul distruge natura, devenind cel mai important factor declanșator al dispariției speciilor. „Ne aflăm într-un nou punct în istoria omenirii.”
