Infecția cu hantavirus „nu este un nou COVID-19”, au declarat reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), scrie antena3.ro. Deși criza sanitară de la bordul vasului de croazieră MV Hondius, care urmează să plece luni spre Țările de Jos, a stârnit multe îngrijorări, readucând în prim-plan amintirile din perioada pandemiei de coronavirus din 2020, există numeroase diferențe între cele două tipuri de infecții, afirmă experții din domeniul sănătății.
Origini
COVID-19 este o boală infecțioasă virală cauzată de un coronavirus, SARS-CoV-2, apărută în China la sfârșitul anului 2019. A fost vorba despre o transmitere naturală de la animal la om, survenită, a priori, în perimetrul pieței agroalimentare din Wuhan, sau o evadare a unui virus modificat pe cale experimentală dintr-un laborator din acest oraș chinez? Cele două ipoteze se contrazic, însă prima dintre ele este susținută de majoritatea oamenilor de știință.
Acest virus a fost descoperit la începutul lunii ianuarie 2020, iar pe 11 martie 2020 OMS a declarat că epidemia cauzată de COVID-19 era de atunci considerată ca fiind o pandemie: aceasta a făcut milioane de morți – circa 20 de milioane de victime, potrivit OMS – și a devastat economia mondială.
Hantavirusul, al cărui nume provine de la râul coreean Hantan în urma unui prim episod epidemiologic survenit în timpul Războiului din Coreea (1950-1953), este un virus prezent pe toate continentele, mai ales în Asia și Europa. El este monitorizat în zonele unde este endemic.
Transmitere și simptome
Hantavirusurile sunt transmise în principal la oameni de rozătoare sălbatice infectate, care elimină virusul prin salivă, urină și excremente: inhalarea prafului contaminat cu acele excreții reprezintă principala cale de infectare.
Singura dintre cele aproximativ 30 de hantavirusuri despre care se cunoaște că se transmite de la om la om, tulpina Anzi are o perioadă de incubație cuprinsă între una și șase săptămâni, comparativ cu 7-10 zile, în medie, după apariția simptomelor, pentru COVID-19.
Deși transmiterea interumană a hantavirusului Anzi – tulpina identificată pe vasul de croazieră – „se realizează pe cale aeriană”, „ea necesită condiții foarte speciale de proximitate, de promiscuitate sau un teren de fragilitate medicală la persoanele expuse, dincolo de ceea ce se cunoaște pentru alte virusuri respiratorii”, inclusiv pentru SARS-CoV-2, a explicat Virginie Sauvage de la Institutul Pasteur din Paris, directoarea Centrului Naționale de Referință pentru Hantavirusuri.
Potrivit Institutului Pasteur, 1perioada de transmitere cu cel mai mare risc” pentru hantavirus este cea a apariției primelor simptome, care adeseori preced o spitalizare: cei apropiați sunt astfel persoanele cele mai expuse, mai ales în timpul contactelor foarte apropiate (contact sexual) sau al unor momente de viață din spațiile închise (cameră, vehicul etc.).
În timp ce hantavirusurile de pe continentul american pot provoca insuficiențe respiratorii și cardiace, precum și febre hemoragice, COVID-19 este doar o boală respiratorie, care poate provoca febră, tuse, dificultăți de respirație, dureri de cap, dureri musculare, oboseală, diaree, pierderea mirosului și a gustului.
Rată de mortalitate mai mare, dar „risc mai mic” de pandemie
Un virus care ar ucide „50% din populație, ar decima-o pe aceasta rapid, privându-se de ocazia de a se răspândi”, a declarat Raul Gonzalez Ittig, biolog la Agenția națională de cercetări științifice din Argentina, o țară confruntată deja cu un focar de hantavirus, care a provocat 11 decese în 2018-2019. Or, întrucât hantavirusul Anzi are o rată de mortalitate care poate ajunge la 40%, „decesele survin repede”, a adăugat Raul Gonzalez Ittig, subliniind că „izolarea bolnavilor, implementată fără amânare, întrerupe rapid lanțul de transmitere virală”.
Așadar, totul se petrece „mult mai repede: o singură persoană îl transmite, zece se infectează și, fără un tratament adecvat, mor. De aceea, riscul unei pandemii de hantavirus este mult mai mic”, a explicat el, în timp ce COVID-19, care nu provine, după părerea sa, de la „un virus cu mortalitate rapidă, infectează mai întâi mii de persoane înainte ca decesele să înceapă să se acumuleze”.
Tratamente, vaccinuri
„Nu există în prezent niciun tratament specific, nici vreun vaccin” împotriva hantavirusului, a precizat specialistul în boli infecțioase Vincent Robin, de la ANRS-Mie.
Însă „cu cât îngrijirea medicală este mai rapidă, cu atât mai bun va fi prognosticul”, a subliniat Virginie Sauvage. În cazul unor leziuni pulmonare severe, o asistență respiratorie este necesară, mai ales în secția de reanimare. Dacă apare o insuficiență renală, poate fi necesară dializa.
Pentru COVID-19, îngrijirile medicale vizează atenuarea simptomelor (paracetamol), dar și antivirale care pot fi administrate anumitor persoane cu risc ridicat de a dezvolta forme grave ale bolii.
În ceea ce privește un posibil vaccin, „studii au fost realizate pe anumite tulpini ale virusului, dar eficacitatea lor nu a fost încă dovedită la nivelul tuturor hantavirusurilor”, a explicat Vincent Ronin.
Împotriva COVID-19, vaccinurile, mai ales cele cu ARN mesager, au fost dezvoltate în timp record în perioada pandemiei. Eficacitatea lor și siguranța lor au fost de atunci documentate pe scară largă în baza miliardelor de vaccinări efectuate la nivel global.
