Experiența moldovenească demonstrează că interconectarea energetică, accesul la infrastructura transfrontalieră de transportare a gazelor, dar și solidaritatea europeană, pot diminua impactul negativ al monopolului rusesc. Opinia aparține analistului politic și politolog, Dionis Cenușă, expusă în cadrul unei analize pentru IPN.

Moldova a reușit să depășească una din cele mai serioase crize energetice de la declararea independenței față de URSS în 1991. Deși problema gazelor este arhicunoscută în țară, din cauza dependenței excesive de importurile de resurse energetice, niciodată până acum gradul de alertă nu a fost atât de înalt. Anterior, șocurile provocate de subiectul gazelor s-au datorat scumpirii considerabile a gazelor naturale începând cu anul 2004. Acest lucru a fost precedat de refuzul Președintelui Vladimir Voronin de a semna „Memorandumul Kozak” în 2003, spulberând tentativa de federalizare a Moldovei. Ulterior, țara s-a confruntat cu stoparea livrărilor de gaze în 2009, devenind victima colaterală a disputelor pe tema gazelor dintre Rusia și Ucraina. Sursa crizei energetice moldovenești din 2021 a fost însă nedorința Rusiei de a prelungi contractul vechi din cauza formulei prețului și neachitării datoriilor istorice (de circa 700 milioane dolari) de către noua guvernare din Moldova. Alt motiv care explică rigiditatea Moscovei poate fi retragerea preferințelor comerciale, anterior asigurate forțelor pro-ruse, și care nu se extind față de noua conducere de la Chișinău din cauza orientării sale pro-UE (3DCFTAs, Octombrie 2021).

Interconectarea cu UE prin România și accesul liber la infrastructura de transport a Ucrainei, care a finalizat implementarea legislației europene în domeniul liberalizării pieței gazelor naturale (înaintea Moldovei), au consolidat pozițiile moldovenești în negocierile cu Gazpromul. Aceste eforturi s-au soldat cu prelungirea contractului dintre Moldova și Gazprom până în 2026. Contractul prelungit este defectuos, deoarece permite acumularea de datorii de către regiunea transnistreană. Totodată, același contract oferă Guvernului de la Chișinău un termen de cinci ani pentru a liberaliza, eficientiza și interconecta piața energetică autohtonă cu sistemul european.

Situația energetică precară în care se află Moldova în prezent ar trebui să servească ca o reamintire pentru UE și statelor membre privind faptul că dependența energetică de Rusia mereu are costuri. Diversificarea surselor de import a gazelor naturale, eficientizarea căilor de interconectare în interiorul UE, accelerarea tranziției la resursele regenerabile (inclusiv producția de energie pe bază de hidrogen) și eficientizarea consumului de energie trebuie să fie prioritizate mai mult decât construcția de conducte noi de gaze din Rusia. Or, cea din urmă implică riscuri de securitate pe termen mediu și lung. Totodată, multiplicarea conductelor de gaze din aceleași surse descurajează reorientarea sectorului energetic spre soluții sustenabile și sporirea autonomiei și rezilienței energetice împotriva acțiunilor externe de destabilizare.

Criza energetică din Moldova și evitarea scenariilor negative

Spre deosebire de complicațiile energetice traversate de țară în trecut, criza energetică din toamna lui 2021 are la bază două particularități nefavorabile pentru Moldova, care au agravat situația. Pe de o parte, țara își revine anevoios după criza economică (FMI, Octombrie 2021), iar cea pandemică este încă în derulare din cauza ratei de vaccinare scăzute (la 30 octombrie: 871,564 de persoane vaccinate complet sau 33% a populației). Noul val de infecții (peste 1 mie de cazuri noi zilnic în luna octombrie 2021) poate reduce considerabil elanul de recuperare a economiei, planificat de către guvernare cu ajutorul asistenței externe din partea UE și FMI (600 milioane euro și respectiv 564 milioane USD), care constituie peste un miliard de euro în următorii 3-4 ani.

Pe de altă parte, în cazul neprelungirii contractului cu Gazprom, achitarea unor prețuri exorbitante (800-1000 euro pentru 1.000 m3) pentru gazele achiziționate de pe piețele europene ar fi fost practic inevitabilă. Moldova a achitat prețuri europene pentru gazul rusesc achiziționat în luna octombrie (790 dolari pentru 1,000 m3). Volatilitatea extremă a prețului la gaze, înregistrată în ultimele luni pe piețele energetice globale, ar fi pus sub presiune enormă bugetul național în mijlocul iernii. Cele 60 milioane euro de asistență financiară venite din partea UE (Reuters, Octombrie 2021) nu ar fi putut acoperi alte cheltuieli decât achitarea compensațiilor pentru grupurile vulnerabile, care vor trebui ajutate, deoarece noul preț va fi oricum relativ ridicat (circa 450 USD pentru 1.000 m3). În locul asigurării unei creșteri economice prognozate de FMI, Moldova ar fi putut devenit victima stagflației (stagnării și inflației), cu toate consecințele socio-economice corespunzătoare.

Efectele provocate de escaladarea crizei energetice puteau genera consecințe de ordin socio-economic, sporind rata sărăciei energetice din țara. Întreruperea livrărilor de gaze din Rusia și respectiv scumpirea inevitabilă a gazelor ar fi avut efect destabilizator pentru reglementarea conflictului transnistrean, unde gazul rusesc joacă un rol semnificativ pentru supraviețuirea regimului separatist. De aceea, prelungirea contractului reprezintă un succes în sine și o modalitate de a evita scenariile negative.

Cărțile jucate de Chișinău

În timpul negocierilor cu Gazprom, care s-au desfășurat în ultimele zile ale lunii Octombrie (Riddle, Octombrie 2021), guvernarea de la Chișinău a pus în joc două cărți importante care au asigurat un anumit confort psihologic: valorificarea interconectărilor cu statele vecine (România, Ucraina) și apelarea la solidaritatea UE.

Primo, deschiderea României și Ucrainei au fost vitale pentru a livra gaze naturale pentru menținerea presiunii în sistemul de gaze moldovenesc. În ambele cazuri, deși volumele de gaz au fost nesemnificative, statele vecine au reacționat operativ la demersurile Chișinăului. Adițional, prin sistemul de transportare ucrainean, Moldova a recepționat gaze procurate pe piețele europene (Polonia etc.).

Segundo, solidaritatea manifestată de UE a luat forma unui ajutor bugetar direct, în valoare de 60 milioane euro, destinat sprijinului pentru mecanismul de compensare a facturilor pentru categoriile sociale nevoiașe. Noua asistență financiară a UE este a treia la număr de când Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a preluat guvernarea în iulie 2021. Pe lângă aceasta, UE s-a poziționat ferm de partea Moldovei în intențiile sale de a prelungi contractul pe gaze cu Rusia. Șeful diplomației europene Josep Borrell s-a pronunțat deschis împotriva utilizării gazelor naturale în calitate de armă geopolitică, condamnând Rusia pentru că ar fi exercitat presiune politică asupra guvernării de la Chișinău (EEAS, Octombrie 2021). Tot în același context, Bruxelles-ul a agreat ideea lansării unui „Dialogul Înalt” în domeniul energetic cu partea moldovenească, împreună cu alte dialoguri similare pe politica externă și securitate. În opinia Chișinăului, Dialogul pe energie cu UE ar avea menirea, printre altele, să prevină crize energetice similare în viitor (Gov.md, Octombrie 2021).

Lecțiile moldovenești pentru UE, dependența energetică de Rusia și Nord Stream 2

Criza energetică din Moldova reprezintă o miniatură a unor eventuale crize prin care poate trece UE, dacă nu își schimbă atitudinea față de dependența sa energetică acută în raport cu Rusia. Doar în 2020, UE a importat 43% din gazul natural necesar din Rusia, iar dependența la nivel de țară este și mai problematică. Prin intermediul contractelor de lungă durată, Gazprom și compania fiică Gazprom Export pot exercita o influență enormă asupra stabilității energetice a țărilor consumatoare, dacă interesele geopolitice vor prevala asupra celor comerciale. Din 19 state UE care achiziționează gaz rusesc, majoritatea absolută este dependentă în proporție de peste 60% de gazul rusesc. Doar România, Olanda și Franța importă din Rusia sub 30% din gazul consumat. Totodată, în cazul a opt state, contractele au durată ce depășește anul 2030. Deși oferă o anumită previzibilitate a prețurilor de achiziție a gazelor, acest lucru prelungește dependența de Rusia (Vezi Tabelul de mai jos).

În locul evaluării critice a conductei de gaz Nord Stream 2 din perspectiva securității energetice europene, Ministerul Economiei german a avizat pozitiv conducta, referindu-se cu precădere la securitatea livrărilor de gaze. Asemenea estimări omit situațiile de insecuritate, precum cea cu care s-a confruntat Moldova recent, care implică factorul rusesc. Prin excluderea evaluării riguroase a riscurilor de securitate, Nord Stream 2 are toate șansele să fie certificat în curând și operațional în 2022. Cu scopul accelerării procedurilor, Rusia mizează pe deficitul de gaze și prețurile înalte pentru consumatorii europeni pentru a evidenția utilitatea conductei în rândul companiilor europene și a guvernelor naționale a statelor UE. Ca și Turkish Stream, Nord Stream 2 poate fi folosit pentru a devia sau reduce considerabil fluxurile de gaze prin teritoriul ucrainean, ceea ce are de asemenea conotații de securitate pronunțate. Materializarea acestui deziderat deja a avut loc în cazul contractului nou de livrare a gazului către Ungaria prin Marea Neagră și Turcia, ocolind Ucraina (TheMoscowTimes, Septembrie 2021).

Reieșind din dependența substanțială de gazul rusesc a peste jumătate din statele UE, diversificarea surselor de livrare a gazelor, interconectarea pieței de gaze la nivel european sau tranziția spre energia verde constituie soluții strategice. Totodată, pe lângă acestea, este extrem de important de asigurat achiziția comună de gaze naturale (deja examinată de UE) și depozitarea lor pe teritoriul european, pe bază anuală, pentru a garanta siguranța energetică a statelor UE în situații de urgență. În vederea prevenirii deficitului de gaze și a majorării excesive a prețurilor, UE a propus de asemenea modificarea legislației energetice, deja în decembrie 2021, pentru a facilita accesul transfrontalier la depozitele de gaze la nivel european (Starea Uniunii Energetice a UE în 2021).

În loc de concluzii…

Experiența moldovenească demonstrează că interconectarea energetică, accesul la infrastructura transfrontalieră de transportare a gazelor, dar și solidaritatea europeană, pot diminua impactul negativ al monopolului rusesc. Totodată, influența factorului rusesc putea fi anticipată, dacă autoritățile de la Chișinău ar fi anticipa riscurile legate de dependența energetică de Rusia, în baza unei strategii de securitate curente, pregătite de președinția țării încă de la începutul anului și preluate ulterior de noua guvernare după alegerile anticipate din iulie 2021.

UE are toate instrumentele necesare pentru a diminua influența monopolului rusesc pe piața europeană a gazelor. Acest lucru poate fi făcut prin renunțarea la noile conducte de gaze (Nord Stream 2), care amplifică dependența sa, dar și prin asigurarea autonomiei energetice ca parte integră esențială a „autonomiei sale strategice”. Sustenabilitatea și reziliența energetică depinde de tranziția la energia verde, inclusiv cea provenită din hidrogen. În fine, achizițiile comune de gaze naturale și înmagazinarea lor în depozitele europene sau cele din vecinătatea estică (Ucraina) poate oferi mai multă siguranță în timpul situațiilor de criză energetică. Consolidarea propriilor capacități energetice îi va permite UE să consolideze solidaritatea sa cu statele vulnerabile din punct de vedere energetic din Parteneriatul Estic.

#criza gazelor naturale #dionis cenusa #lecții

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să-și consolideze urgent capacitatea de prevenire și gestionare a dezastrelor, într-un context în care incendiile forestiere, inundațiile și fenomenele meteorologice extreme devin tot mai frecvente și pot lovi simultan mai multe țări. Bruxelles-ul vrea să pună mai mult accent pe anticiparea crizelor, însă finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice rămâne o provocare, scrie Digi24.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru o nouă realitate, în care dezastrele naturale sunt tot mai frecvente, mai severe și pot afecta simultan mai multe regiuni.

„Trebuie să fim pregătiți pentru o lume în care evenimentele extreme se produc mai des, în mai multe locuri și în același timp”, a declarat von der Leyen luni, în timpul unei vizite la Centrul European de Intervenție în Situații de Urgență, o unitate din cadrul departamentului de protecție civilă al Comisiei Europene.

Șefa executivului comunitar a subliniat că natura situațiilor de urgență se schimbă, pe măsură ce schimbările climatice favorizează fenomene meteorologice extreme tot mai imprevizibile. În același timp, crizele se pot suprapune și pot depăși capacitatea de intervenție a unei singure țări. Comisia Europeană vrea, prin urmare, să mute accentul de la reacția la dezastre către prevenirea și anticiparea acestora.

Von der Leyen a evidențiat amploarea operațiunilor europene de combatere a incendiilor forestiere din această vară. Mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat de 10 ori pentru incendii forestiere începând din aprilie.

Aproape 800 de pompieri au fost prepoziționați în zone cu risc ridicat, iar echipe din 25 de țări au fost mobilizate pe parcursul verii. Începând din luna mai, Europa s-a confruntat cu patru valuri de căldură.

Comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Hadja Lahbib, a declarat că aproximativ 300.000 de persoane au fost evacuate în această vară din cauza incendiilor forestiere.

„Avem o strategie bună, dar trebuie să intensificăm eforturile, deoarece schimbările climatice nu bat la ușă, ci sunt deja înăuntru. Sunt în Europa; din păcate, suntem continentul care se încălzește cel mai rapid”, a afirmat Lahbib.

Peste 600.000 de hectare au ars

Potrivit Comisiei Europene, în acest an au ars peste 600.000 de hectare în Uniunea Europeană, mai mult decât dublul mediei pe termen lung din ultimele două decenii.

În acest context, von der Leyen susține că simpla mobilizare a resurselor după izbucnirea unui incendiu, a unei inundații sau după producerea unui alt dezastru nu mai este suficientă.

UE vrea ca experiența acumulată în timpul fiecărei crize să fie folosită pentru îmbunătățirea pregătirii și pentru reducerea timpului de reacție la următoarea situație de urgență.

Problema este însă finanțarea. Guvernele europene sunt deja presate să reducă cheltuielile, iar discuțiile privind viitorul buget pe termen lung al UE adâncesc tensiunile. Mai multe state, printre care Germania, Austria, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Suedia, susțin reducerea bugetului propus pentru perioada 2027–2034.

Comisarul european pentru acțiuni climatice, Wopke Hoekstra, a recunoscut dificultățile financiare, dar a argumentat că investițiile în prevenție sunt mai puțin costisitoare decât reconstrucția după producerea dezastrelor.

„Toate dovezile arată că realizarea investițiilor inițiale este mult mai ieftină decât a fi pur și simplu lovit de incendii, de inundații și apoi a plăti pentru daune. Asta este pur și simplu mult mai costisitor”, a declarat Hoekstra.

De la dezastre naturale la amenințări hibride

Strategia europeană de protecție civilă se schimbă și dintr-un alt motiv: autoritățile trebuie să fie pregătite nu doar pentru dezastre naturale izolate, ci și pentru crize multiple care se desfășoară în același timp.

Inundațiile, incendiile forestiere și alte fenomene meteorologice extreme se pot suprapune cu atacuri cibernetice, acte de sabotaj asupra infrastructurilor critice sau perturbări ale sistemelor energetice și sanitare. Astfel de amenințări „hibride” pot afecta grav viața de zi cu zi fără să semene cu un atac militar convențional.

În acest context, comisarii europeni din statele de pe flancul estic i-au cerut recent Ursulei von der Leyen să ia măsuri urgente în fața amenințărilor rusești tot mai mari la adresa statelor baltice, inclusiv prin numirea unui coordonator de nivel înalt pentru regiune.

În martie 2025, Hadja Lahbib avertiza deja asupra necesității unei coordonări europene mai bune, a unor rezerve de urgență și a unei populații mai reziliente.

Una dintre măsurile propuse vizează pregătirea gospodăriilor pentru situații de criză, astfel încât oamenii să poată face față pe cont propriu timp de cel puțin 72 de ore.

Pentru Bruxelles, provocarea următorilor ani nu mai este doar capacitatea de a interveni după producerea unui dezastru, ci și aceea de a anticipa crizele, de a limita efectele lor și de a se asigura că Europa poate face față unor situații de urgență care se produc simultan în mai multe locuri.