Dragă Vitalie,

Înainte de a scrie asta, am discutat cu colegii și redacția a zis că nu e de știre, dar mă lasă cu un editorial. Chiar m-am bucurat că pot să spun mai multe din nume propriu. În același timp, pentru că am doar Twitter și LinkedIn, nu am putut să-ți răspund pe Facebook, așa că o să rog pe cineva din colegi (pe care încă nu i-ai blocat) să-ți dea un tag.

Vitalie, noi am mai avut discuția asta, dar îți mulțumesc că ai revenit la ea în mod public, astfel ca să fie clar pentru toți unde greșiți voi în a înțelege cum funcționează mass media, care este esența noțiunii de interes public și conceptul de acces la informație. Mulțumesc și pentru alte subiecte lansate, poate chiar e timpul pentru o campanie de promovare și protejare a drepturilor de autor asupra informațiilor media.

O să încep de la legea supremă – Constituția Republicii Moldova, care spune în Articolul 34 (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Un pic mai sus, în Articolul 9 (3) Piața, libera inițiativă economică, concurența loială sunt factorii de bază ai economiei.

Chiar dacă am avut o carieră bună în sistemul bancar și chiar o carieră de succes în sistemul diplomatic, vreau să recunosc că domeniul mass media este cel mai spectaculos și captivant, un domeniu care îți oferă cea mai mare libertate de exprimare ca personalitate și libertate în gândire.

Am un respect deosebit față de cei peste 600 de jurnaliști cu care am lucrat timp de 10 ani și față de instituțiile mass media din Republica Moldova pentru efortul de a face industria știrilor și informațiilor mai corectă. Același respect îl manifest și față de companiile subsidiare mass-mediei care, la fel, depun efort zilnic pentru a face producțiile video cât mai profesioniste și evenimentele publice cât mai accesibile.

Începând cu 2010, piața mass-media din Republica Moldova a evoluat și a crescut cantitativ într-un mod fulminant. Astăzi, sunt peste 60 de televiziuni, peste 60 de radiouri, peste 30 de portaluri de știri relevante. Dacă la componenta mass-media mai avem de crescut, inclusiv calitativ, domeniul transmisiunilor în direct a fost influențat în mod pozitiv de dezvoltarea tehnologiilor și creșterea cererii și așa au mai apărut în piață încă 5 companii noi în doar ultimii ani. Asta este o evoluție normală: când există cerere, apare oferta.

ABC-ul jurnalisticii și comunicării explică tranșant că orice eveniment public aparține publicului și nu poate constitui obiectul exclusivității nimănui. În caz contrar, intră în contradicție cu principiile accesului la informație și al transparenței.

Ca să explic prin exemple: Conferințele doamnei Președintă, Maia Sandu sau ședințele ANRE sunt transmise de Privesc.eu în baza unui contract de prestări servicii, având la bază obligația de transparență a beneficiarului, adică ale Instituției Prezidențiale sau ale ANRE. Respectiv, pe de o parte, Instituția Prezidențială sau ANRE au obligația să ofere publicului transmisiunea și video de la eveniment, care să poată fi accesat fără impedimente și pe care maxim poate aplica Stema de stat sau logo-ul instituției de stat. De altă parte, instituția de stat are contract cu Privesc.eu sau cu alți prestatori, cu titlu oneros sau gratuit, pentru prestarea serviciului respectiv. Pentru public și pentru mass media, sursa de informare și de acces la informație este site-ul sau rețelele sociale ale Președinției sau ale ANRE, pentru că instituțiile respective sunt furnizorii de informații, dar nu prestatorul de servicii, indiferent cine este acesta.

Nu vreau să mă opresc la modul de operare a colegilor de la PRO TV sau TVR, pentru că sunt convins că indică sursa. În cazul nostru, Realitatealive.md, care a devenit după rebranding RLIVE.md, a pornit în 2015 ca o necesitate de a oferi publicului mai mult content video pe realitatea.md, bani.md și Realitatea TV, dar și pentru a asigura prezența microfonului galben la peste 14 evenimente publice în mediu pe zi sau la peste 30 de evenimente în zile de alegeri, și desigur ca să ne ajute la creșterea notorietății – fiind prezent în cadru la toate televiziunile.

Pandemia ne-a învățat nu doar să trăim altfel, dar și să muncim altfel și, pentru că scopul primar și obiectul muncii noastre este interesul public și comunicarea publică, am dezvoltat RLIVE TV – prima televiziune de transmisiuni în direct care, fiind distribuită de majoritatea rețelelor de cablu și IPTV, și pe 11 portaluri partenere, aduce evenimentele publice în birourile și casele oamenilor din toate colțurile țării și în diasporă. Pe lângă transmisiuni, știri, sinteze și peste 12 proiecte și emisiuni TV, ne vom bucura curând de primul talk show marca RLIVE TV. Totodată, transmisiunile sunt difuzate pe rețelele sociale ale grupului Realitatea și ale beneficiarilor. Toate acestea, cu acces liber, fără a fi limitate tehnic sau prin abonament, cu posibilitatea de a fi descărcate, editate și publicate oriunde.

Cel mai important, pentru a oferi cât mai multe informații și clarificări societății, toate evenimentele sunt susținute prin comunicate de presă sau prin știri dedicate, publicate pe toate platformele Realitatea. În aceeași ordine de idei, sperăm curând să putem oferi mass-mediei autohtone un nou portal de știri în limba rusă. Acum mai mult decât niciodată avem siguranța că ceea ce facem este corect și apreciat de cititorii din țară și din diasporă, altfel nu am fi ajuns la peste 1.4 milioane de vizitatori unici lunar și peste 5 milioane accesări pe lună.

Activitatea echipei grupului Realitatea, formată din 25 de jurnaliști, se află în strictă corelație cu interesul public și importanța comunicării publice, care nu poate fi co-raportată la o transmisiune sau la prestarea unui serviciu de transmisiune. În mass media, jurnaliști sunt colegi pe teren, cameramanii sunt colegi pe teren, instituțiile media pot colabora pentru dezvoltarea industriei, astea toate chiar dacă sunt în competiție pentru audiențe, accesări, contracte sau clienți.

Și nu în ultimul rând, vreau să exprim în nume propriu și ai colegilor din Realitatea suportul nostru pentru munca ONG-lor de media și a donatorilor internaționali direcționată spre dezvoltarea și sustenabilitatea instituțiilor mass-media, precum și pentru consolidarea politicilor și cadrului normativ de specialitate. Este o muncă enormă și o cale lungă, dar sper că într-o zi se va întâmpla. Important să nu ne oprim.

Cu respect,

Dumitru Țîra, jr

P.S. Oricând vrei să discutăm, te rog să nu eziți să mă suni. Numărul meu de telefon îl ai.

#Dumitru Țîra #Vitalie Eșanu

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.