Subiectul deportărilor nu a fost încă pe deplin cercetat și înțeles, chiar dacă arhivele au fost deschise, iar tema este abordată în cărți, filme și presă. Declarațiile aparțin invitaților emisiunii „Consens Național” de la Rlive TV. Potrivit lor, amploarea, impactul și istoriile deportărilor sunt o provocare pentru cercetători.

Istoricul Ion Varta afirmă că, deși a fost deschis accesul la dosare, deportările din anul 1941 rămân cel mai puțin studiat episod al represiunilor sovietice. O parte semnificativă a documentelor s-a pierdut, iar majoritatea celor deportați atunci au dispărut fără urmă.

„Nu există listele complete ale celor care au fost deportați. Nu este clar câți din cei deportați au supraviețuit, mai ales bărbați. Mai bine documentat este episodul anului 1949, dar și aici mai sunt multe documente importante care încă nu au fost aduse în spațiul public. O bună parte din aceste arhive s-au precipitat în fostul imperiu sovietic, pe la Moscova și alte orașe. Mai este mult de lucru pentru istorici la elucidarea acestei drame cumplite”, a adăugat Ion Varta.

Zinaida Bolea, doctor habilitat în psihologie la Universitatea de Stat din Moldova, consideră că istoriile deportărilor mai rămân, în mare parte, necunoscute deoarece foștii deportați au trăit decenii sub teroarea fricii și au ezitat să-și împărtășească experiențele traumatizante.

„Problema acestor oameni nu a fost abordată de comunitățile internaționale, academice, de politicieni. Decenii la rând nu a existat nicio deschidere din partea comunităților locale pentru că și consătenii nu aveau dorința de a aborda acest subiect, așa că deportații au rămas reticenți, precauți în a dezvălui celuilalt, chiar unui cercetător, despre ce i s-a întâmplat. Unii așa și spuneau că le este frică să nu se întoarcă vremurile de atunci”, a menționat Zinaida Bolea.

După anexarea Basarabiei, în iunie 1940, autoritățile sovietice au folosit deportările drept o unealtă de control și intimidare a populației băștinașe. În principalele trei valuri de deportări din anii 1941, 1946 și 1951 au fost duși în Siberia și Kazahstan peste 80 de mii de oameni. Mulți au murit pe drum sau în primele luni de adaptare din cauza frigului, foametei, bolilor.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Basarabia #Consens national #deportati #RLIVE TV

Nivelul Dunării a crescut cu până la 9 centimetri pe anumite porțiuni ale tronsonului bulgar în ultimele 24 de ore, însă navigația rămâne dificilă, toate restricțiile existente fiind încă în vigoare, scrie antena3.ro.

Nivelul fluviului a crescut la majoritatea stațiilor de monitorizare din părțile vestice și centrale ale tronsonului bulgar, arată datele Agenției Executive pentru Explorarea și Întreținerea Dunării, valabile la data de 29 august.

Cea mai mare creștere, de 9 centimetri, a fost înregistrată la Lom. La Vidin, nivelul Dunării a urcat cu 7 centimetri, iar la Novo Selo, cu 6 centimetri.

Creșteri mai mici au fost raportate la Oryahovo, de 4 centimetri, și la Nikopol, de 2 centimetri. La Svishtov, nivelul apei a rămas neschimbat.

Situația este diferită mai la est, unde fluviul continuă să se retragă. Nivelul apei la Ruse a scăzut cu 7 centimetri în ultima zi, în timp ce la Silistra s-a înregistrat o scădere de 1 centimetru.

Bulgaria ridică un dig de 300 de metri pe Dunăre

Situația de la Dunăre rămâne una fără precedent. În urmă cu câteva zile, apa crescuse ușor, iar asta a permis centralei să mențină în funcțiune Unitatea 5, dar la un nivel redus, de 91,4% din capacitate.

Astfel, ca să țină în funcțiune centrala nucleară de la Kozlodui, Bulgaria a decis să construiască un dig pe Dunăre, chiar în apropierea reactoarelor.

Digul ar urma să aibă între 250 și 300 de metri lungime. Cifra exactă se va stabili în etapa de proiectare. Petrova estimează că lucrarea propriu-zisă va dura undeva la 10-15 zile.

Proiectarea a început deja pentru varianta aleasă, dar autoritățile analizează în paralel și alte soluții. Una dintre ele ar fi aducerea apei la centrală din rezervoare interne. Studiile preliminare pentru toate variantele au fost, între timp, finalizate.
Bulgaria s-a mișcat și din timp. Încă de la începutul lunii iulie, când au apărut primele semne ale unei secete prelungite, la centrală a fost înființat un grup de lucru care analizează toate soluțiile tehnice posibile.

În paralel, ministrul Petrova a ținut legătura cu omologul său sârb, Dubravka Djedovic, pentru ca Serbia să contribuie, prin complexul hidroenergetic Djerdap – denumirea sârbă pentru Porțile de Fier, administrat împreună cu România – la menținerea nivelului Dunării la Kozlodui peste pragurile critice.