Realitatea.md a preluat unul dintre reportajele realizate de Sănătateinfo.md, în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.
De-a lungul autostrăzilor naționale oricând poți găsi femei care prestează servicii sexuale contra cost, chiar dacă afară este un vânt puternic și ger, așa cum a fost una din zilele în care a fost scris reportajul. Colegele lor de breaslă spun că „fetele de pe trasă” sunt pe treapta cea mai de jos a ierarhiei prostituției și, de regulă, nu le pasă de aspectul lor, unele venind doar pentru a câștiga bani pentru următoarea doză de alcool sau droguri.
Marina (n.r. nume schimbat) este cea mai în vârstă lucrătoare a sexului cu care a discutat sursa citată. Are 53 de ani, este machiată discret și spune că vorbește cinci limbi: ucraineană, bulgară, moldovenească și rusa (uitase să o spună pe a cincea). Poartă o haină roșie și este vizibilă de departe, iar pe ger, când clienți sunt mult mai puțini decât în perioada caldă, chiar și culoarea hainei este de ajutor pentru ea. La fel ca Ira, cealaltă femeie care practică sexul comercial și cu care împart chiria apartamentului, Marina are câțiva dinți lipsă, iar alții – cariați.
A plecat la Kiev când avea 18 ani. Acolo a cunoscut un bărbat cu care s-a căsătorit, a născut un copil și a locuit timp de 20 de ani. Într-o zi, când ea era la lucru, apartamentul lor a luat foc. Marina spune că soțul ei a sărit pe fereastră de la etajul doi, iar pe băiatul lor de patru ani l-a lăsat acolo. După decesul copilului, Marina a revenit în Moldova.
„Eram bătută foarte tare de soțul meu. Am suportat bătăile lui timp de 20 de ani tot sperând că „la anu” va fi mai bine”, iar anul următor îmi spuneam că poate anul viitor va fi mai bine … Am mers mai întâi în sat, acasă. Doar că m-am certat foarte tare cu părinții mei din cauza casei pe care mi-a lăsat-o bunica, așa că am lăsat totul și am venit în oraș. Aici am făcut cunoștință cu Steluța, o fată care lucra prostituată și…iată… cam așa am ajuns eu „pe trasă”. Nu aveam casă și locuiam la gazdă. De mâncat trebuia, de îmbrăcat trebuia, așa că am început să-mi vând corpul. Prima dată mi-a fost frică. Mă temeam de cei care opreau lângă mine și urcam în mașinile lor, dar iată sunt deja 15 ani de când mă prostituez”.
– Fiind trecută de 50 de ani îți este mai greu să găsești clienți?
– Sigur că da. Iată fata ceea negruță, o vedeți? Ea este mai tinerică decât noi și pe ea o aleg cel mai des.
– Se întâmplă să vă certați din cauza clienților?
– Nuuu, că doar nu este drumul meu, nu eu l-am cumpărat ca să le fugăresc pe cele mai tinere care ne fac concurență. Cu unele chiar ne împrietenim. Iată Stela era tare bună fată, dar a murit. Cu Nastea ne împăcam bine, bărbatul ei tare o mai bătea și… ea tot a murit. Era tânără, avea 24 de ani, am și fost la ea la înmormântare… Stela a murit de cancer. Mariana a murit de diabet zaharat, Ira tot a fost bătută de bărbatul ei până a omorât-o.
Întrebată de ce se teme cel mai tare în activitatea sa, Marina a răspuns, în primul rând, de boală.
„Mă tem că, Doamne ferește, o să se rupă prezervativul. În al doilea rând mă tem de nebuni. Au fost clienți care și cu cuțitul ne-au amenințat și a trebuit să fugim de ei. Lui Tanea i-au rupt coastele, mie cu electroșocherul mi-au făcut vânătăi. Iată la vilele de alături vine un bărbat înalt, noi îl recunoaștem de la distanță și îl evităm. Odată am alergat la benzinăria din vecinătate pentru a cere ajutor, pentru că alerga cu cuțitul după mine. O dată m-a prins, m-a apucat de păr și m-a trântit la pământ. De multe ori am fugit la benzinărie cerând ajutorul băieților de acolo. Ne primeau în interior și nu le dădeau voie clienților agresivi să intre încolo. Nu știu ce am face, dacă nu ar fi benzinăria de alături. Este periculos, pentru că atunci când urcăm într-o mașină nu știm ce fel de persoană este cel de la volan, ce fel de caracter și ce năravuri are. Ne asumăm riscul”.
– La medic mergi? Faci investigații medicale?
– Anul acesta am stat șase luni în spital, aveam o pată pe un plămân, dar este totul bine. Acum iar sunt programată să fac roentgenul.
– Cine sunt clienții tăi? Cine preferă femeile de 53 de ani?
– Clienții sunt din raioanele din apropiere și de prin sate. Unii ne aduc și brânză, și miere, și conserve. Unii mai vin direct de la muncă de pe deal, așa că le dăm șervețele umede de la noi și o sticlă cu apă și îi trimitem să se spele. Uneori vin în stare de ebrietate. Îi refuzăm, pentru că noi nu lucrăm aici, dar trebuie să urcăm cu ei în mașină și să mergem undeva la un loc mai dosit. Dacă bărbatul este beat nu urc, pentru că ar putea să facă vreun accident, să moară și să fiu eu vinovată.
– Sunt și clienți pe care îi refuzi?
– Da, pe moș Vasile, care are vreo 75 de ani. Noi îl numim pe el „purcel”. El nu știe să se poarte cu o femeie, este agresiv. Nici una dintre fete nu se duce cu el. Nu suport și nu agreez bărbații agresivi. Am fost bătută de multe ori. Sunt și clienți răi, și clienți buni, dar cei buni, de obicei, stau în familii, lângă soțiile lor.
Marina spune că polițiștilor nu le dau mită. Ei le amendează, însă uneori opresc mașina și le întreabă dacă nu au înghețat și dacă totul este bine, fără să le amendeze.
Reportajul integral poate fi citit pe acest link.

