Iulian Ciocan pentru Europa Liberă
Am văzut că mai mulţi colegi de breaslă scriu despre faptul că primarul Chişinăului Ion Ceban, într-o emisiune televizată, a spus că limba de stat e română. S-au făcut ştiri din chestia asta, unii şi-au exprimat uimirea, alţii şi-au arătat admiraţia. Într-un articol, am citit că, alegând româna, Ion Ceban se distanţează de coechipierul său socialist Igor Dodon, fan al limbii moldoveneşti. Aşadar, s-a vorbit mult despre limba română şi Ion Ceban.
Citeam toate aceste ştiri şi opinii ale colegilor de breaslă şi am avut la un moment dat impresia că s-a făcut din ţânţar armăsar, că se acordă prea multă atenţie unui lucru deloc important. Se pare că noi, jurnaliştii, nu avem uneori despre ce să scriem şi ne agăţăm de orice subiect ca de un colac de salvare.
Iar adevărul e că despre denumirea corectă a limbii de stat s-a discutat şi se discută până la saţietate. Şi aceste discuţii nu i-au convins pe politicienii moldoveni să scrie în Constituţie că limba e română. Or acum sunt probleme nu mai puţin importante: Covidul, scumpirile mai multor produse etc.
În fond, nimic extraordinar nu e în faptul că Ion Ceban a realizat că limba pe care o vorbeşte e română. Nu exclud că şi alţi socialişti îşi dau seama, doar că nu pot să declare asta din motive politice. Cu timpul, tot mai mulţi oameni îşi vor da seama că moldovenească nu există, că există româna. Cu sau fără Ion Ceban. Vreau să spun deci că declaraţia lui Ion Ceban e una care nu schimbă substanţial situaţia. Nu e una revoluţionară. Da, poate fi băgată în seamă şi chiar salutată, dar nu e cazul să facem mare gălăgie. Cred că ar merita să facem mai multe ştiri şi mese rotunde atunci când în Constituţie limba moldovenească va fi înlocuită de limba română…
