Îi folosim în fiecare zi atunci când facem cumpărături, când mergem la cafenea sau în club cu prietenii ori când achităm facturile sau taxa pentru transport. Fără ei nu am putea vorbi despre bugete, salarii sau credite.

Trăim într-o societate consumatoare și suntem influențați și determinați în fiecare zi să plătim pentru diverse servicii așa că, fie că vrem sau că nu vrem, ei ne dictează cumva viața, scrie libertatea.ro.

Banii, pentru că despre ei este vorba, se numără printre cele mai de preț valori ale oricărui om. Însă, câți dintre voi v-ați gândit vreodată când au apărut primii bani, cum au evoluat de la primele monede din metale prețioase la bancnotele moderne, cardurile bancare și banii digitali (bitcoin) din zilele noastre? Răspunsurile la toate aceste întrebări le vei găsi citind acest articol în care vom vorbi despre istoria banilor și multe alte lucruri interesante pe care probabil nu le știai. Istoria banilor.

Ce sunt banii?

Răspunsurile la toate aceste întrebări le vei găsi citind acest articol în care vom vorbi despre istoria banilor și multe alte lucruri interesante pe care probabil nu le știai.

Istoria banilor. Ce sunt banii?

Banii reprezintă una dintre cele mai importante invenții ale istoriei omenirii dacă nu chiar cea mai importantă în viziunea multora și au fost inventați pentru a înlocui trocul.

Înainte să fie inventați banii, comerțul se desfășura sub forma unor trocuri, adică schimburi de mărfuri. În căutarea unui sistem de plată mai ușor și mai confortabil oamenii au ajuns la ideea de a folosi lucruri mici pe post de bani, care erau denumiți „bani marfă”.

Încă din cele mai vechi timpuri, banii erau folosiți în comerț ca mijloc de plată sub formă de monede. Ceva mai târziu au apărut și bancnotele așa cum le știm cu toții și mijloacele moderne electronice de plată. Natura banilor a evoluat de-a lungul timpului. Primii bani erau, în general, bani-marfă, adică obiecte realizate din materiale care aveau valoare de piață, precum monedele din aur. Mai târziu, banii au constat în bancnote ce puteau fi schimbate pentru o cantitate de aur sau de argint. Indiferent de perioadă, un lucru este cert, și anume că nu este o artă să faci bani, ci felul în care știi să-i gestionezi. Istoria banilor.

Când au apărut banii?

De-a lungul istoriei, banii au trecut prin mai multe forme și etape de dezvoltare, ceea ce a făcut omenirea să înțeleagă cu adevărat care este valoarea și importanța acestora. Sistemul de schimb de mărfuri își are originea încă din Epoca de Piatră, atunci când oamenii au început să are ogoarele și să crească animale. Când aceștia au realizat că produceau mai mult decât puteau consuma a luat naștere trocul.

Pentru plăți erau utilizate dinți și piei de animale, pietre, fildeș, cochilii de scoici, boabe de cafea, grâne și chiar vite. În regiunea noastră, cele mai folosite mijloace de plată erau vârfurile de săgeți, iar ulterior au început să fie confecționate primele monede. Primii bani au fost folosiți de oameni în urmă cu vreo 4.000 mii de ani, la mijlocul mileniului al III-lea î.Hr., când poporul mesopotamian a creat așa-numitul „shekel”, considerat ca fiind prima formă cunoscută de monedă.

În schimb, monedele din aur și din argint datează din jurul anilor 650-600 î.Hr., pe vremea când monedele ștampilate erau utilizate pentru plata armatelor. Unele atestări documentare sugerează că monedele din metal ar data chiar din jurul anului 1250 î.Hr.

Istoria banilor. Cum arătau primele monede?

Istoricii spun că primele monede din metale prețioase au început să fie bătute în anii 600 î.Hr., în Cetatea Lydia (n.n. – actuala Anatolia, Asia de Sud-Vest) și erau realizate dintr-un aliaj special din aur și argint. Monedele aveau aceeași valoare ca și metalul prețios din care erau produse, iar pentru garanția greutății erau marcate cu un sigiliu al regelui grec Cressus. Tot atunci a apărut și primul bancher, Pithius.

Fiecare imperiu avea propriile monetării și monede. Cele mai cunoscute monede care au circulat pe teritoriul Daciei antice au fost „drahma” de argint, kosonii de aur și denarii republicani. O veche legendă grecească spune că Solon, unul dintre cei șapte Înțelepți din Grecia antică, a bătut o monedă care avea dimensiunile unei roți de car cu scopul de a-i dezvăța pe greci să strângă bani în exces. Astfel de monede uriașe erau folosite și pe insula Yap, iar pentru a putea fi transportate, acestea aveau o gaură în mijloc pentru a fi prinse pe o prăjină. Cea mai mare monedă descoperită în această regiune avea un diametru de 3 metri și cântărea aproape 5 tone. În Europa, monedele au fost folosite până în anii 1600 deoarece exista posibilitatea topirii metalelor prețioase confiscate din coloniile cucerite.

Istoria banilor. Cum arătau primele bancnote?

Deși sistemul monetar a fost unul dintre cele mai de succes mijloace de plată, utilizarea banilor din metal ridicau probleme în cazul produselor scumpe deoarece acestea necesitau un volum uriaș de monede. În plus, acestea erau și o țintă pentru hoți în timpul transportării. Drept urmare, oamenii s-au gândit la un sistem de plată mai ușor și astfel au apărut banii din hârtie (bancnotele). Aceștia s-au numit inițial „hârtii de valoare” sau „bani reprezentativi”. Cei care au inventat bancnotele au fost chinezii, cei care au inventat și hârtia. Primii bani tipăriți de către stat au fost, însă, emiși de guvernele coloniale din partea de nord a Americii. Sistemul de plată cu bani de hărtie era foarte simplu. Astfel, bancherii sau aurarii păstrau monedele în locuri sigure și eliberau niște chitanțe pe care era indicată suma totală de bani. Odată cu trecerea timpului, aceste hârtii au început să fie folosite ca mijloace de plată, iar folosirea lor dus la apariția bancnotelor pe care le știm cu toții astăzi.

Apariția banilor de hârtie este un fenomen care a dus la dezvoltarea comerțului internațional în Europa. Băncile au început să cumpere valute străine, ceea ce a determinat apariția primei piețe valutare din lume. Schimbările sau confruntările politice din țara respectivă afectau și afectează valoarea monedei, dar și abilitatea țării de a face comerț pe piața internațională.

15 curiozități despre bani

Se pare că primele „bănci” din istorie au fost templele.
Conducătorii oraşelor alegeau templele ca loc de tranzacţionare şi de depozitare a banilor pentru că securitatea era foarte înaltă. Primele „conturi”, „tranzacţii” şi împrumuturi au fost înregistrate în secolul al XVIII-lea î.H, în Babilon.
În trecut, monedele aveau o întrebuinţare ceva mai romantică. Astfel, marinarii aflaţi pe mare loveau cu capătul unei linguri marginea monedelor, le tăiau apoi pe mijloc şi confecţionau inele pentru iubitele rămase acasă.
Leul românesc datează din secolul al XVII-lea, atunci când țările românești foloseau ca monedă talerii olandezi pe care era gravat un leu. De aici și denumirea de „leu”.
Când spunem „bancnote” ne gândim cel mai adesea la banii din hârtie. Însă bancnotele româneşti sunt fabricate din plastic (polimer), în timp ce bancnotele euro au în compoziţie fibre de bumbac. În schimb, dolarii americani nu sunt din hârtie, bancnotele din SUA conţinând 75% bumbac şi 25% in.
Fiecare ţară îşi alege culoarea banilor săi, însă de obicei sunt preferate nuanţele mai închise, pământii, care nu atrag atenţia.
Banii de hârtie pot transporta virusul gripei pentru mai mult de două săptămâni.
Anual se produc mai mulți bani de Monopoly decât bani reali.
Primul bancomat din lume a fost inventat de britanicul John Shepherd Barron pentru banca Barclays din Londra, în anul 1967.
Cea mai mare bancnotă creată vreodată are mărimea unei coli A4 și valorează 100.000 de peso filipinezi. Cea mai mică bancnotă din lume a fost emisă în Maroc în anul 1944 și este cât un timbru pentru scrisori având 42×31 mm.
Chipul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost imprimat pe bancnotele din 33 de țări.
Zimbabwe a creat bancnota de 100 de miliarde de dolari pentru lupta împotriva inflației. Aceasta a fost scoasă din circulație după doar o săptămână.
Ultimele cuvinte ale celebrului muzician Bob Marley au fost „Banii nu pot cumpăra viața”.
Perioada în care o monedă se află în circulație este de aproximativ 30 de ani.
Pentru crearea unei bancnote de 1 dolar guvernul american cheltuie 3 cenți, în timp ce produsul unei monede metalice de 50 cenți costă 8 cenți.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#bani #monede

Importurile de ciment ucrainean au crescut pe piața Republicii Moldova, iar producătorii autohtoni reclamă livrări la prețuri care ar prezenta semne de dumping, le reduc vânzările și amenință investițiile în industrie. Disputa capătă și o dimensiune politică. Astfel, în timp ce cimentul ucrainean intră fără măsuri speciale de protecție, Ucraina aplică produselor moldovenești o taxă antidumping de 94,46%, prelungită până în anul 2030.

Datele Serviciului Vamal cu privire la comerțul exterior, consultate de redacție, arată că, în 2025, Republica Moldova a importat din Ucraina aproximativ 339.000 de tone de ciment, în valoare de 394,2 milioane de lei.

Volumul a fost de circa 2,5 ori mai mare decât în 2024, când importurile au constituit aproximativ 134.000 de tone. Comparativ cu 2022, când au fost aduse 89.000 de tone, cantitatea a crescut de aproape patru ori.

În prima jumătate a anului 2026, importurile au ajuns la 122.581 de tone, cu o valoare de 157 de milioane de lei. Volumul este mai mic decât în aceeași perioadă din 2025, dar rămâne de peste două ori mai mare decât cel înregistrat în prima jumătate din 2024.

În datele vamale pentru 2026 figurează patru companii: „M-Crisco”, „Pro Business Group”, „Servprodland” și „Ikssat”.

Producătorii locali susțin că problema nu este doar creșterea cantităților, ci și prețul la care cimentul ucrainean ajunge în Republica Moldova.

Potrivit informațiilor solicitate de BANI.MD Combinatului de Ciment din Rîbnița, în a doua jumătate a anului 2025, prețul mediu al cimentului ucrainean livrat în Moldova a fost de aproximativ 69 de dolari pentru o tonă. În aceeași perioadă, produsul ar fi fost exportat în România cu circa 98 de dolari pentru o tonă.

În prima jumătate din 2026, diferența s-ar fi menținut: aproximativ 72 de dolari pentru o tonă în Moldova, comparativ cu 99 de dolari în România. Astfel, prețul aplicat pieței moldovenești ar fi fost cu 27–30% mai mic.

Datele privind vânzările a doi mari producători ucraineni în 2025, consultate de redacția BANI.MD, indică un preț mediu de circa 69 de dolari pentru cimentul livrat în Moldova, față de 102 dolari în România și aproximativ 104 dolari pe piața ucraineană.

Diferențele respective pot indica existența unor semne economice de dumping, însă constatarea juridică definitivă a acestuia ține de competența autorităților abilitate ale statului.

Pentru aplicarea unor taxe este necesară o investigație oficială, care să compare prețul de export cu valoarea normală a produsului, să ajusteze diferențele de transport, taxe și condiții comerciale și să demonstreze prejudiciul provocat industriei locale.

În Republica Moldova, o investigație antidumping oficială privind importurile de ciment ucrainean nu a fost inițiată până în prezent.

Peste 30 de milioane de dolari, achitate pentru cimentul ucrainean

Miza disputei depășește vânzările celor două fabrici locale. Potrivit estimărilor prezentate de Combinatul de Ciment din Rîbnița, numai în 2025 și în prima jumătate a anului 2026, Republica Moldova a achitat peste 30 de milioane de dolari pentru cimentul importat din Ucraina.

Reprezentanții întreprinderii susțin că, dacă o parte mai mare a acestei cereri ar fi fost acoperită de producătorii locali, banii ar fi putut susține salariile angajaților din industrie, încasările bugetare, comenzile pentru carierele din Republica Moldova, serviciile de transport și alte sectoare legate de producția cimentului.

În această interpretare, problema nu vizează doar pierderea cotei de piață de către anumite întreprinderi, ci și efectele asupra industriei și economiei Republicii Moldova.

Producătorii locali reclamă pierderea pieței

În Republica Moldova funcționează doi mari producători de ciment: Holcim Moldova și Combinatul de Ciment din Rîbnița.

Reprezentanții întreprinderii din Rîbnița susțin că cimentul ucrainean ar fi ajuns să ocupe mai mult de o treime din piața moldovenească. Potrivit companiei, vânzările sale pe piața internă au scăzut cu aproximativ 13% în 2025, iar în prima jumătate din 2026 au fost cu circa 26% mai mici decât în perioada comparabilă din 2024.

Compania avertizează că menținerea tendinței poate determina reducerea capacităților de producție, amânarea investițiilor și creșterea dependenței sectorului construcțiilor de furnizorii externi.

În octombrie și noiembrie 2025, Combinatul de Ciment din Rîbnița a solicitat Guvernului să examineze introducerea unor măsuri în oglindă, precum cote sau taxe aplicate cimentului și clincherului ucrainean. Până în prezent, asemenea măsuri nu au fost adoptate.

Holcim Moldova a confirmat, la rândul său, că a discutat cu Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării despre necesitatea unor instrumente „adecvate și proporționale” de apărare comercială. Compania a invocat inclusiv posibilitatea aplicării unor măsuri tarifare sau cantitative asupra importurilor, cu respectarea legislației și a angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova.

Holcim nu a făcut publice datele privind evoluția propriilor vânzări, estimările de piață și impactul financiar, motivând că acestea reprezintă informații comerciale confidențiale.

Piață deschisă într-o singură direcție

Nemulțumirea producătorilor este amplificată de situația de pe piața ucraineană. Din 2019, Ucraina aplică o taxă antidumping de 94,46% cimentului și clincherului provenit din Republica Moldova.

În mai 2025, Comisia interdepartamentală pentru comerț internațional de la Kiev a decis să prelungească măsura pentru încă cinci ani, până în 2030.

Documentul oficial ucrainean arată că, în perioada analizată, anul 2021 și primul trimestru din 2024, nu au existat importuri de ciment moldovenesc în Ucraina. Autoritățile de la Kiev au apreciat însă că eliminarea taxei ar putea conduce la reluarea dumpingului și la prejudicierea producătorilor ucraineni.

Taxa de 94,46% face exporturile moldovenești aproape imposibile din punct de vedere comercial. În același timp, producătorii ucraineni beneficiază de acces la piața Republicii Moldova fără o măsură antidumping echivalentă.

Holcim Moldova afirmă că a cooperat cu autoritățile ambelor țări și a prezentat argumente potrivit cărora nu ar exista temeiuri pentru menținerea restricțiilor ucrainene. Subiectul este discutat în cadrul Comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene încă din 2018, însă taxa a rămas în vigoare.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Guvernul recunoaște problema, dar invocă și prețul ridicat al cimentului local

Ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării, Eugen Osmochescu, afirmă că autoritățile discută cu Guvernul de la Kiev despre deblocarea exporturilor moldovenești.

„Situația de pe piața cimentului este una complicată. Suntem în discuții cu partea ucraineană pentru deblocarea exporturilor din Republica Moldova în Ucraina la prețuri care vor fi acceptate, în condițiile în care prețul produsului autohton este unul înalt și nu este competitiv”, a declarat ministrul.

Osmochescu a precizat că autoritățile încearcă să obțină revizuirea politicilor comerciale aplicate de Ucraina produselor din Republica Moldova.

Ministrul atrage astfel atenția și asupra nivelului prețurilor cimentului autohton. Totuși, datele prezentate în acest material arată că producătorilor moldoveni li se cere să concureze cu cimentul ucrainean livrat în Republica Moldova la prețuri cu 27–30% mai mici decât în România și sub nivelul de comercializare de pe piața internă a Ucrainei.

Prin urmare, evaluarea competitivității cimentului moldovenesc trebuie raportată și la diferențele semnificative dintre prețurile practicate de furnizorii ucraineni pe cele trei piețe.

Ciment ieftin astăzi, dependență mâine

Importurile ieftine pot avantaja pe termen scurt companiile de construcții și consumatorii, prin reducerea costului materialelor. Riscul apare dacă prețurile mici duc la pierderea capacităților locale de producție.

Într-un asemenea scenariu, Republica Moldova ar deveni dependentă de unul sau de câțiva furnizori externi. O retragere ulterioară a acestora, întreruperea transporturilor sau o majorare bruscă a prețurilor s-ar răsfrânge asupra întregului sector al construcțiilor.

Pe de altă parte, introducerea unor taxe fără o investigație riguroasă ar putea scumpi cimentul și ar afecta proiectele de infrastructură și construcțiile private.

Miza pentru autorități este, prin urmare, găsirea unui echilibru între accesul la ciment la prețuri competitive și păstrarea unei industrii locale capabile să funcționeze și să investească. Datele prezentate de producători oferă motive pentru o evaluare oficială a situației de către autoritățile abilitate și pentru examinarea măsurilor de protecție comercială prevăzute de legislație.

#ciment #Rîbnița #Ucraina