„Când eram mic și lumea de prin sat mă întreba „al cui sunt?”, răspundeam cu glas de copil „al lui mama și al lui tata”. Astăzi, pot răspunde clar și răspicat, cu voce de bărbat – „al țării care de 30 de ani este independentă și luptă în continuare pentru a-și păstra statutul și a atinge noi apogeuri”.
În 1991, anul în care a fost declarată independența țării de Uniunea Sovietică, Republica Moldova număra 4.364.077 de cetățeni, dintre care 72.020 s-au născut chiar atunci. Acum, cei 72.020 de copii sunt de-o vârstă cu țara. Fie împlinesc, fie au împlinit exact 30 de ani. Unul din ei face parte din echipa grupului de presă „REALITATEA”. Este vorba de Petru Beregoi, jurnalist de profesie, originar din comuna Răzeni, raionul Ialoveni. Are un mesaj despre și pentru Republica Moldova!
Fiind născut în anul independenții, într-o localitate de răzeși adevărați, comuna Răzeni, sat care a „cultivat” oameni de valoare și patrioți ai neamului, români desăvârșiți, membri ai Sfatului Țării (Ion Inculeț, Ion Pelivan), Petru Beregoi simte o mândrie că poate spune că „Republica Moldova are vârsta mea” sau că „sunt de vârsta țării în care m-am născut, am primit educația cuvenită și am atins unele scopuri și planuri ale vieții”.
„La cei 30 de ani ai Moldovei sunt mulțumit de faptul că există și tinde spre normalitate, spre europenizare, spre o democrație absolută, dar nu indusă. Nemulțumiri și dezamăgiri în toți acești 30 de ani pe care i-am împlinit alături de țară sunt multe, însă nu pot să zic că țara este vina tuturor relelor. Vinovați sunt nimeni alții decât politicienii perindați de-a lungul timpului, care au pus mai presus interesul propriu decât cel al țării, al cetățenilor. Să intru în detalii, să laud pe unii și să critic pe alții nu are rost, situația nu se va schimba. Important să urmeze ce s-a promis și ce se așteaptă de la noua clasă politică. Dezamăgirile de până acum au fost destul de mari și suficiente pentru a mai avea parte de încă una”, spune Petru.
Potrivit jurnalistului, sunt 30 de ani de când trăim într-un stat cu aspirații spre o democrație absolută și o suveranitate care să fie a noastră, dar nu împărțită între interese geopolitice. 30 de ani de când cetățenii moldoveni speră că viața lor va căpăta culoare și valori comparative cu cele din țările europene. 30 de ani, mult sau puțin? Probabil suficient ca să fi simțit schimbări majore, dar nu doar promisiuni, interese ascunse și politicieni care s-au perindat, promițând „marea și sarea”, dar într-un final ne-am ales doar cu „malul” de unde ne uităm cu dârzenie spre valori europene, principii și aspirații democratice.
„Viitorul ar trebui să schimbe viața oamenilor, care de 30 de ani așteaptă ce li se promite. Eu nu prefer să aștept! Pledez pentru a tinde, a acționa, a schimba ceva, dacă nu merge așa cum mi-am planificat, însă totul se rezum la posibilități. Dacă aceste posibilități nu sunt oferite de stat, atunci perspectivele se reduc. Celor care astăzi le-am oferit posibilitatea să facă schimbarea la cei 30 de ani ai independenței Moldovei am un singur mesaj preluat de la unul din politicienii de acum din conducerea țării: Dacă și de data asta nu se mai produc schimbările așteptate, atunci suntem un stat cu o conducere eșuată, care nu și-a meritat independența, dacă nu putem să evoluăm, dacă se va menține în continuare corupția, dacă interesele personale prevalează asupra celor de neam, dacă moldovenii în loc să revină acasă vor fi puși în situația să ia din nou drumul străinătății. Acest „dacă” poate continua la nesfârșit”.
Petru Beregoi și-a conchis mesajul și cu o frază adresată puterii. „De aceea, dragi politicieni, lecția e învățată, acum urmează „să dați examenul în fața votanților, a cetățenilor, care de 30 de ani zic că vor o viață ca în străinătate”, dar cu „gustul” ei autentic moldovenesc”.
