Republica Moldova s-a născut din ruinele fostului imperiu sovietic și a devenit, chiar în ziua în care era recunoscută la ONU, victima unei agresiuni militare a Federației Ruse în Transnistria, scrie Tudor Ioniță într-un editorial pentru Deschide.md.

Practic, întreaga existență ca stat independent a Republicii Moldova este cronologia unei lungi confruntări de diferite intensități între Moscova și Chișinău, între românitatea și europenitatea etnică, cultural-istorică, pe de o parte, și agresiunea rusă permanentă, ce are ca scop reîncorporarea micii republici în zona de influență rusească. Datorită acestei agresiuni permanente din partea Federației Ruse, Republica Moldova s-a aflat, de la apariție, într-o indecizie perpetuă în planul politicii externe, practicând timp de 30 de ani politica fundului în două luntre. Odată cu războiul din Ucraina și o conștientizare, de către marile puteri europene, dar și a UE în ansamblu, a necesității de extindere, pentru Republica Moldova a apărut o oportunitate istorică, reală, de a ieși definitiv de sub influența rusă, prin integrarea în spațiul european.

Războiul contra Europei începe la Chișinău

Războiul din Ucraina s-a extins pe nesimțite în întregul spațiu european, iar bătălia Rusiei pentru teritoriile ucrainene s-a transformat într-o luptă acerbă pentru mintea și sufletele europenilor nepregătiți pentru o confruntare cu Rusia frustrată geopolitic de căderea URSS. Interesul Federației Ruse pentru Republica Moldova nu rezidă doar din dorința de a o retransforma în gubernie a Moscovei, ci și din valoarea ei de poartă către UE și Balcani. Fiind geografic și politic mereu în periferie, Republica Moldova poate deveni, efectiv, o bază militară a Federației Ruse în războiul contra Ucrainei și al Europei Occidentale, dacă la putere vor veni pro-rușii susținuți de Moscova. Din nefericire pentru Federația Rusă, de ani buni Chișinăul dă peste cap planurile revanșarde și imperialiste ale Moscovei, devenind, în ultimii ani, un actor ce a spus clar: pe aici nu se trece. Acest lucru s-a întâmplat nu doar datorită voinței politice a Maiei Sandu sau guvernării PAS, ci și susținerii cetățenilor, care au înțeles că Federația Rusă nu mai este de mult un prieten și partener al Republicii Moldova. Prin contracararea acțiunilor de interferență ale Federației Ruse, realizate prin intermediul elementelor proxy și al grupării infracționale conduse de Șor, autoritățile nu au protejat doar statul moldovean, ci și Europa. Astăzi, Republica Moldova luptă cu Federația Rusă pentru propria ei existență, dar și pentru o Europă. Este mai bine pentru Republica Moldova să fie la masă cu țările UE decât pe masă, în meniul Federației Ruse.

PAS, unica alternativă la PAS

Pornirea în forță a procesului de aderare la Uniunea Europeană de către PAS a făcut ca această formațiune să devină, de facto, singurul partid pro-european real și funcțional, acceptat și susținut de către cetățeni, dar și de UE și cele 27 de state membre ale construcției europene. Din păcate, în ultimii patru ani, celelalte partide pro-europene și liderii lor politici au devenit din ce în ce mai mici și mai irelevanți politic. Astăzi, partea de dreapta a politicii moldovenești este alcătuită, în afara PAS, din formațiuni reduse numeric, fără sprijin electoral, cu lideri frustrați și supărați și pe cetățeni, și pe UE, neprimiți de nimeni în cancelariile europene. Pur și simplu, partidele autodefinite ca pro-europene se chinuie, pe la marginea lumii politice europene, să facă vreo poză cu lideri de la Bruxelles, exersând tot felul de exerciții sau căutând sprijin politic dinspre zone, uneori, ilegale. Chiar dacă nu le convine unora, chiar dacă altora nu le plac ochii lui Igor Grosu sau ai Maiei Sandu, singura șansă ca Republica Moldova să devină membră a UE într-un interval previzibil (2028–2030) o reprezintă PAS-ul. La modul real, niciunul dintre partidele de dreapta care se joacă de-a europenismul nu reușește să facă, într-o zi, o listă cu 101 candidați la parlamentare – și asta nu pentru că ar fi prea selectivi, ci pentru că nu au membri. Un eșec al PAS în alegerile din septembrie va fi un eșec al Republicii Moldova și o abandonare a procesului de integrare europeană, poate pentru totdeauna. Din acest motiv, votul util este un vot pentru viitorul copiilor și un viitor european al Republicii Moldova, în pace și bunăstare.

#Moldova #Rusia

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china