Victor Pelin
pentru IPN

„Actualmente, pentru prima dată în confruntarea dintre Rusia și Occident, s-a ajuns în situația când Republica Moldova este invocată în calitate de victimă a pretențiilor Rusiei. Acest fapt implica oportunități și pericole pentru Republica Moldova, care trebuie puse în balanță în vederea optimizării politicilor în domeniul securității…”

Pretenții suplinite cu ultimatumuri

S-au scurs exact 15 ani de la pledoaria președintelui Vladimir Putin în favoarea lumii multipolare, exprimată în cadrul conferinței de la Munich din 10 februarie 2007. De atunci are loc etalarea neîntreruptă a pretențiilor de transformare a Rusiei în unul din polii de atracție a lumi multipolare. Pentru atingerea acestui scop a fost: declanșat războiul ruso-georgian din 2008; anexată Crimeii în 2014, urmată de provocarea războiului din Donbass; dat startul implicării militarilor și mercenarilor ruși în conflictele din Siria, Livia și un șir de țări din Africa Centrală. Pentru ca pretențiile președintelui Putin să fie luate în serios, recent, Rusia a concentrat masiv trupe militare la hotarele Ucrainei și i-a cerut Occidentului în formă ultimativă revenirea la situația status quo ante 1997. Altminteri, vor urma măsuri de ordin militar sau tehnico-militar. Iată și întreaga tehnologie de etalare în postură de pol al lumii multipolare. Evident, acest lucru este imposibil fără desfășurarea unor campanii propagandistice deșănțate.

Occidentul a răspuns diplomatic, subliniind că pretențiile sunt exagerate și inacceptabile. În acest context, s-au pus în evidență, prin exemple concrete, modul în care Rusia a distrus, de fapt, arhitectura securității regionale din Europa, invocându-se și prezența militară ilegală a acesteia în Georgia, Moldova și Ucraina. Soluția propusă de Occidentul colectiv Rusiei se rezumă la detensionarea situației la hotarele Ucrainei și angajarea într-un proces diplomatic de discutare și soluționare a problemelor de securitate existente. În aceste circumstanțe, persistă părerea că prin invitarea la dialog și negocieri, Occidentul vrea să-i ofere președintelui Putin oportunitatea ieșirii onorabile din situația dificilă în care s-a pomenit. Totuși, ar fi naiv să admitem că președintele Putin își poate permite luxul să fie tratat ca un politician de duzină, care practică bluf-ul. Deci, nu ne rămâne decât să așteptăm realizarea amenințărilor de ordin militar și tehnico-militar.

Este adevărat, deocamdată, amenințările rămân în suspans, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitrii Medvedev, anunțând opinia publică că: “Amplasarea rachetelor rusești în Cuba și Venezuela este imposibilă, întrucât acest lucru contravine intereselor naționale ale statelor respective, care se străduiesc să iasă din izolare, să-și restabilească relațiile normale cu SUA. Așa că nu poate fi vorba de a înființa acolo baze militare, cum s-a făcut în perioada sovietică, când aveam o singură infrastructură militară bazată pe o singură ideologie cu un număr de țări”.

Cine poate pretinde la statutul de pol al lumii multipolare?

Atunci când se iau în considerare probleme de securitate, în mod normal, ar trebui să se pornească de la premisa că există o arhitectură a instituțiilor internaționale, care are menirea să armonizeze relațiile dintre națiuni. Nimeni nu oferă certificate de pol de atracție pentru unele state, care vor să-și creeze zone de influență din contul altor state. Dacă cooperarea între state este considerată avantajoasă pentru acestea, atunci ele decid singure și nesilite de nimeni să se asocieze și că coopereze economic, militar, cultural etc. Aceasta este abordarea Occidentului din recenta dispută cu Rusia. Aceasta din urmă însă practică recurgerea la omuleții verzi pentru anexarea teritoriilor vecinilor, iar motiv pentru aventurierii imperialiști servesc argumente de genul – fără Kiev Rusia nu e altceva decât Moscovia.

De fapt, promotorii ideii lumii multipolare invocă trei factori pentru ca un stat să-și revendice statutul de pol de atracție într-o astfel de lume – economic, militar, politic, cultural (soft power). Astfel, potențialele militare ale SUA, Rusiei și Chinei sunt comparabile pentru a servi drept puncte de referință pentru instaurarea unui echilibru de putere în lume. Dar dacă ne referim la potențialele economice, atunci lucrurile stau cu totul altfel. Confruntările geopolitice sunt, de obicei, de lungă durată și implică eforturi extraordinare de ordin economic, tehnologic și uman. Răspunsul Occidentului la pretențiile ultimative ale Rusiei a avut, după toate aparențele, la bază argumentul invocat.

Este de remarcat că pretenția Rusiei la statutul de pol al lumii multipolare a fost exprimată, în 2007, după șapte ani de aflare la guvernare a lui Vladimir Putin. În acea perioadă, PIB-ul Rusiei a crescut, de la $260 miliarde la $1.3 trilioane. Creșterea PIB-ului Rusiei a continuat impetuos până în 2013, când PIB-ul a ajuns la $2.3 trilioane. A fost atins cel mai înalt nivel dinaintea anexării Crimeii, și provocarea războiului din Donbass. Sancțiunile impuse de Occident pentru subminarea de către Rusia a arhitecturii de securitate în Europa au avut un impact dificil de subestimat – PIB-ul restrângându-se la $1.7 trilioane, în 2021. De fapt, economia Rusiei în ultimii 20 de ani a fost la nivelul celei din Brazilia, cu un număr al populație similar celui al Rusiei. Evident, în astfel de circumstanțe, pretenția Rusiei de a fi pol al lumii multipolare nu are niciun fel de justificare faptică.

Și cel de al treilea factor – soft power (putere suavă), nu este de natură să susțină pretențiile Rusiei de a fi pol al lumii multipolare. După anunțarea pretențiilor sale, Rusiei a lunecat în mod constant spre un regim politic autoritar, oligarhic și extrem de corupt. În loc de pol de atracție, Rusia a devenit un intervenționist, care își folosește forța militară pentru a înăbuși protestele cetățenilor în zona de influență în favoarea regimurilor autoritare, precum cel din Belarus și Kazahstan.

Având în vedere cele menționate, putem ajunge la concluzia că adevăratele provocări pentru securitatea Rusiei nu vin din partea Occidentului, ci din interior. Un alt pericol, autentic potrivit experți notorii, este că, de fapt, lumea a devenit deja bipolară, iar Rusia nu se regăsește printre cei doi poli, ceea ce comportă riscuri majore pentru Rusia. Cum se explică acest lucru? Rusia anexează teritorii și incită la separatism în statele pe care dorește să le mențină în zona sa de influență, dar cedează de bună voie teritorii imense Chinei, sau le dă în arendă pentru a fi exploatate. Pretenții teritoriale față de Rusia au fost exprimate nu o singură dată de către conducătorii chinezi: „Rusia a pus mâna pe prea mult pământ… Cu mai bine de 100 de ani în urmă, au tăiat pământul de la est de Baikal, inclusiv Boli (Khabarovsk), Haishenwei (Vladivostok) și peninsula Kamchatka. Acest cont nu a fost reglat, încă nu am stabilit cu ei rambursarea acestui cont”. În total, potrivit fostului președinte al RPC, Rusia trebuie să întoarcă Chinei o suprafață de peste 1,5 milioane de kilometri pătrați. Din acest punct de vedere, conducerea Rusiei ar trebuie să fie interesată să evite crearea precedentelor de care pe viitor s-ar putea eventual folosi China pentru a-și restabilirea măreției de altă dată.

Actualmente, este impresionant să vedem cum reușește, deocamdată, China să anihileze influența Rusiei în Asia Mijlociei, în special după recentele evenimente din Kazahstan. Astfel, Rusia a intervenit militar în conflictul elitelor din această țară, iar China a cules roadele, convocând un summit cu participarea șefilor de state din Asia Centrală cu care a ajuns la înțelegeri privind cooperarea în domeniul politic, economic, de securitate, învestiții solide în infrastructură și ramuri tehnologizate. Evident, China poate să ofere statelor respective ceea ce Rusia nu poate. În consecință, despre Rusia s-a menționat, printre altele, că rămâne unul dintre parteneri.

Concluzii

Confruntarea dintre Rusia și Occident comportă un pericol imens pentru securitate. Pretențiile ultimative ale Rusiei față de Occident au fost respinse, însemnând iminența fazelor următoare ale tensiunilor. Există diverse explicații ale comportamentului președintelui Vladimir Putin. Cele mai populare se rezumă la faptul că acesta din urmă caută garanții existențiale pentru anturajul său pe fundalul lunecării spre faza gerontocratică a guvernării țării. Astfel, nu încape îndoială că Putin va candida în 2024 pentru următorul mandat prezidențial, apoi încă pentru un mandat etc., pentru asta a și fost modificată constituția țării. Stagnarea economică impune schimbarea tematicilor politice, accentul fiind deplasat spre confruntarea cu Occidentul în vederea restabilirii măreției Rusiei, ca indulgență pentru toate celelalte eșecuri. Putin și elitele sale nu pot răspunde la întrebarea – de ce Marea Britanie, fără să pretindă a fi pol al lumii multipolare, a reușit să creeze Commonwealth al națiunilor, care au fost parte a imperiului, iar Rusia este incapabilă să facă așa ceva, recurgând la anexări de teritorii, incitare la separatism și amenințarea vecinilor?

De asemenea, după 22 ani de aflare la guvernare, Vladimir Putin este forțat de circumstanțe să caute o variantă de tranziție a puterii către persoane de încredere. Varianta de tranziție din Kazahstan și-a demonstrat inconsistența. Varianta chinezească nu i se potrivește Rusiei pe motiv că are la bază ideologia marxist-leninistă și lupta cu corupția. Rusia nu are vreo ideologie alta decât cea imperialistă, de evocare a măreției de altă dată, iar o luptă autentică cu corupția este imposibilă în condițiile în care cohorte de prietenii de-ai lui Putin au devenit multimiliardari și potențiale ținte ale sancțiunilor Occidentului. Este o situație de-a dreptul umilitoare pentru o țară care pretinde la statutul de pol al lumii multipolare. Aceasta este logica evoluției regimurile autoritare, care conduc inevitabil spre toamna patriarhilor, cu toate consecințele de rigoare.

Există păreri vehiculate în spațiul public că Republica Moldova ar trebui să evite implicarea în confruntările geopolitice, chiar și prin exprimarea simpatiilor față de marile puteri. Adică, Republica Moldova ar trebui să facă echilibristică în politica externă, urmărind anumite avantaje de pe urma gudurării pe lângă potențialii învingători. Actualmente, pentru prima dată în confruntarea dintre Rusia și Occident, s-a ajuns în situația când Republica Moldova este invocată în calitate de victimă a pretențiilor Rusiei. Acest fapt implica oportunități și pericole pentru Republica Moldova, care trebuie puse în balanță în vederea optimizării politicilor în domeniul securității.

#echilibristica #probleme geopolitice #Republica Moldova

Donald Trump pune punct duminică, 1 noiembrie, unui turneu maraton prin zece state. Cu 48 de ore înaintea alegerilor cruciale la jumătatea mandatului din 3 noiembrie, sprintul final al președintelui a luat însă o turnură neașteptată, transmite hotnews.ro.

Liderul republican de la Casa Albă a bifat aproximativ 20 de mitinguri electorale doar pe parcursul acestei luni. La bordul Air Force One, el a străbătut zece state, printre care Kansas, Georgia, Michigan și Texas.

În acest turneu maraton, discursurile lui Trump au lăsat în mare parte deoparte problemele economice sau direcția țării, scrie CNN într-o analiză. În schimb, jurnaliștii postului american de televiziune care l-au însoțit la mitinguri susțin că „mesajul său către alegători a luat o turnură neașteptată”.

Acțiunile președintelui s-au concentrat pe un singur aspect: pe propria sa persoană, susțin jurnaliștii CNN. Trump le-a cerut deschis susținătorilor să se prefacă că el însuși se află pe buletinul de vot, indiferent de cotele de popularitate.

În discuțiile private de la bordul Air Force One, el a mărturisit chiar că aceste evenimente sunt probabil ultimele în care mai este purtătorul de steag al partidului, fapt care, potrivit CNN, a conferit întregii campanii atmosfera unui „turneu de adio”.

„La aceste alegeri, vă rog să vă imaginați că sunt pe buletinul de vot, dacă nu vă deranjează”, a declarat liderul de la Casa Albă la un miting în Florida.

Declarații controversate: „Nu-mi pasă deloc! O să o spun”

În Carolina de Sud, jurnaliștii au înregistrat cel puțin 12 întreruperi provocate de manifestanți care l-au făcut pe Trump criminal și trădător. Președintele a trecut peste incidente cu o glumă, comentând că „se întâmplă mereu exact când ajung la poanta finală”, și i-a numit pe protestatari „ratați”.

Ulterior, în Georgia, el a afirmat că Statele Unite fac o avere uriașă din petrol pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu. Potrivit CNN, deși consilierii săi i-au cerut să nu abordeze subiectul din cauza prețurilor mari de la pompă, Trump a spus pe scenă: „Nu-mi pasă deloc! O să o spun. Facem o avere uriașă!”.

În Michigan, unde Trump s-a intersectat la distanță cu un miting ținut de Barack Obama, președintele a făcut comentarii despre aspectul fizic al unor oficiali și al rapperiței Nicki Minaj, despre care a spus pe scenă că este „un fund al naibii de frumos” și că este „greu de ratat”. De asemenea, el a mai spus că „voi face orice” pentru a asigura victoria republicanului Mike Rogers.

Turneul a fost marcat și de atacuri la adresa sondajelor din mass-media, pe care Trump le-a acuzat că sunt „nereale” și „total false”, în contextul în care datele CNN îi plasau popularitatea la 34%.

Spre finalul turneului, în Florida, el a vorbit de efortul fizic extrem, afirmând că „28 de zile la rând cu porcăria asta e mult” și a recunoscut în fața mulțimii că „vocea mea funcționează la aproximativ 49,2%”.

Final de campanie în Iowa și Kansas

Deși plănuise inițial să se relaxeze în weekend la Mar-a-Lago, Trump a revenit și se va deplasa chiar în această duminică în Iowa și Kansas.

Fox News, post de televiziune cu o orientare conservatoare, scrie că vizitele lui Trump în cele două state vin la cererea expresă a liderilor republicani locali, care aveau nevoie de forța lui de atracție pentru a câștiga cursele strânse. De altfel, postul american a scris despre entuziasmul uriaș al mulțimilor fidele mișcării MAGA și a scos în evidență energia președintelui, care a ales să rămână pe teren în loc să se odihnească.

Breitbart News, un site american de știri și opinii cu o orientare conservatoare, a scris pe 7 octombrie că mesajul președintelui de la mitinguri nu este unul personal, ci este axat pe teme majore precum securitatea frontierelor, reducerea taxelor și combaterea criminalității.

Publicația citează o declarație oficială a Casei Albe care arată că președintele urmărește „să sporească entuziasmul pe teren și să asigure o prezență masivă la vot în rândul republicanilor”.

Miza scrutinului: Lupta pentru controlul Congresului

În Statele Unite ale Americii, pe 3 noiembrie 2026, au loc alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial, cunoscute sub numele de „midterms”. Cetățenii din toate cele 50 de state vor decide reprezentanții pentru toate cele 435 de mandate din Camera Reprezentanților și pentru 35 de locuri în Senat, instituții care formează puterea legislativă la nivel federal.

Democrații au nevoie să câștige, net, cel puțin patru locuri la alegerile din noiembrie pentru a prelua controlul asupra Senatului SUA de la republicani.

Ultimele sondaje tind să îi favorizeze, nemulțumirea alegătorilor față de președintele Donald Trump, războiul cu Iranul și creșterea prețurilor punând sub semnul întrebării cursele electorale din state care odinioară erau bastioane republicane, scrie Reuters.

Republicanii dețin în prezent majoritatea în camera superioară a Congresului, cu 53 de locuri față de cele 47 ale democraților, iar o schimbare a controlului părea puțin probabilă la începutul anului. Analiștii susțin însă că democrații sunt acum competitivi în statele pe care Trump le-a câștigat cu ușurință în 2024, chiar dacă republicanii încearcă să preia la rândul lor locuri deținute de democrați.