Mulți dintre noi se răsfață ocazional cu mâncare în exces – fie că e vorba de mesele bogate de sărbători, prea multe deserturi sau floricele mâncate la cinema. Însă, pentru unele persoane, acest obicei ocazional poate evolua într-o tulburare de alimentație compulsivă, caracterizată de pierderea controlului asupra cantității de mâncare consumate.
Această tulburare este cea mai frecventă dintre toate tulburările de alimentație, deși este rar discutată și deseori înțeleasă greșit sau stigmatizată. Nu este vorba doar despre mâncatul în exces, ci despre o luptă profundă cu emoțiile și comportamentele alimentare, care poate influența fiecare aspect al vieții unei persoane.
Ce înseamnă mâncatul compulsiv?
Tulburarea de alimentație compulsivă presupune episoade repetate de mâncat necontrolat, chiar și până la disconfort fizic. De cele mai multe ori, aceste episoade sunt urmate de vinovăție, rușine sau stres, fără a exista comportamente compensatorii (precum vărsăturile sau exercițiile excesive, întâlnite în bulimie). Mulți încearcă să compenseze prin diete stricte, care însă agravează comportamentul compulsiv.
Spre deosebire de anorexie (care implică restricții alimentare severe) sau bulimie (alternarea între supraalimentare și eliminare), mâncatul compulsiv nu include metode de „corectare” a excesului. De aceea, poate trece neobservat o perioadă îndelungată.
Cine este mai predispus?
Tulburarea afectează mai frecvent femeile și apare de obicei la vârsta adultă tânără sau mijlocie, în jur de 25 de ani. Poate afecta persoane cu orice greutate – subponderale, normoponderale sau supraponderale.
Un factor comun este istoricul lung de diete eșuate și o imagine corporală negativă. De asemenea, persoanele stresate sau cele care folosesc mâncarea pentru a gestiona emoțiile intense sunt mai expuse riscului.
Cauze posibile
Cauzele nu sunt pe deplin cunoscute, dar cercetările sugerează o combinație de factori genetici, biologici, psihologici, comportamentali și sociali. Supraalimentarea poate deveni un mecanism de adaptare la emoții precum furia, tristețea, anxietatea sau plictiseala.
Cum îți dai seama dacă suferi de această tulburare?
Semnele cele mai evidente includ:
-
Mâncatul unor cantități mari de alimente într-un timp scurt.
-
Senzația de pierdere a controlului în timpul meselor.
-
Continuarea mesei chiar și după ce nu mai ești flămând.
-
Mâncatul foarte rapid și în secret.
-
Sentimente de rușine, vinovăție sau tristețe după masă.
În timp, aceste comportamente pot duce la complicații fizice (obezitate, diabet, boli cardiovasculare) și psihice (anxietate, depresie, dependențe).
Cum se tratează?
Recuperarea este posibilă, însă necesită un plan personalizat și sprijin profesional. Terapia cognitiv-comportamentală este adesea eficientă, ajutând persoana să înțeleagă cauzele profunde ale comportamentului și să își gestioneze emoțiile. Obiectivul este recâștigarea controlului, îmbunătățirea imaginii de sine și gestionarea stresului.
Ce poți face chiar acum:
-
Identifică declanșatorii emoționali – ține un jurnal în care notezi ce emoții preced episoadele de supraalimentare.
-
Practică mâncatul conștient – mănâncă încet și savurează fiecare înghițitură.
-
Stabilește un program regulat de mese și gustări.
-
Hidratează-te – setea poate fi confundată cu foamea.
-
Evită să ai la îndemână alimente tentante.
-
Fă mișcare regulat – activitatea fizică ajută la reducerea stresului.
-
Învață tehnici de relaxare – meditația, respirația profundă sau yoga pot fi utile.
-
Vorbește cu cineva de încredere – susținerea celor apropiați poate face o mare diferență.
-
Setează obiective mici și realiste – schimbările durabile vin treptat.
-
Evită dietele restrictive – o alimentație echilibrată e cheia pe termen lung