Jurnaliștii televiziunii naționale letone consideră că problema cea mai mare ar fi separarea etnicilor letoni de cei ruși. Propunerea lor este ca să existe conținut care să unească, nu să divizeze societatea. Poate fi vorba, de exemplu, despre producții culturale sau de divertisment, abordează jurnalista Realitatea.md Victoria Laur într-un material de opinie, după o vizită în această țară.
O altă soluție ar fi să fie auzite minoritățile și să se discute cu reprezentanții lor, fiind abordate probleme sociale comune, care să aducă beneficii tuturor, de exemplu contracararea corupției.
În lupta cu propaganda rusă, nu trebuie uitată audiența vorbitoare de rusă, care nu trebuie atacată, ci educată să se informeze și să perceapă diferența dintre jurnalism corect și manipulare, consideră reprezentanții LTV care au primit într-o vizită de studiu, în iunie 2024, mai mulți colegi moldoveni.
Lecțiile pe care le poate învăța Moldova
Coraportat la Letonia, Moldova are număr mult mai mic de cetățeni vorbitori nativi de rusă. Evident, aceștia trebuie să cunoască și să vorbească limba română, dar în același timp trebuie să existe conținut media în limba rusă, în contextul drepturilor garantate de stat minorităților. Puțin probabil să putem tăia din rădăcini propaganda, iar cei care s-au obișnuit să îi privească pe Soloviov și pe Simonian, o vor face în continuare pe online. Stoparea retransmisiunii programelor și canalelor propagandiste, însă, este o soluție, dar măsura nu trebuie să se refere la conținut cultural sau educativ. Nu poți să îl interzici, de exemplu, pe Rahmaninov doar pentru că este născut în fostul Imperiu Rus și pentru că Putin, actualul lider de la Kremlin, a atacat Ucraina.
Lucrurile trebuie spuse pe nume. Există război, atrocități și oameni care mor în țara vecină. Există dictatură și propagandă la Moscova. Nu putem contesta dovezile, imaginile și documentele referitoare la atacul asupra Ucrainei și crimele comise acolo de către subalternii regimului de la Kremlin. Moldovenilor pro-Putin poate să nu le placă abordarea, dar îi și poate pune pe gânduri. Cert este că pentru aceștia conținutul în rusă este mai credibil decât cel în română.
Educația media este necesară. Se poate face în școli, în universități sau chiar de jurnaliști. Presa are puterea să ofere lecții publicului și să îi schimbe viziunile. Dacă o parte din audiența în rusă va pleca spre online, spre canale de Telegram sau spre alte resurse, deoarece nu împărtășește aceleași viziuni, va fi o decizie asumată. Ceilalți, însă, probabil vor încerca să vadă lucrurile din alte unghiuri.
Actualul teritoriu al Republicii Moldova a fost (aproximativ) cel puțin 200 de ani sub dominația rușilor, până la Unire și după anexarea de către sovietici. Nu poți în câțiva ani să știrbești influențele și să faci ca limba rusă să fie utilizată la minim, mai ales când ai o populație vastă de etnici. Ce pot și autoritățile, dar în special mass-media, este să schimbe accentele și percepțiile, încet, cu răbdare și cu atenție. Să le sugereze localnicilor că avantajele apropierii de UE sunt mai multe și mai mari decât beneficiile colaborării cu Moscova și că „pe vremuri” nu a fost așa de bine cum poate părea din povestirile (stră)bunicilor.
Cea mai importantă lecție pe care o poate învăța Moldova de la Letonia este că statele post-sovietice își pot construi viitorul în Uniunea Europeană și se pot îndepărta de „fratele mai mare”, chiar dacă au hotare comune și războiul informațional nu contenește. În pofida presiunilor și atacurilor Moscovei, aceste state pot deveni prospere și pot oferi cetățenilor săi beneficii pentru educație, pentru muncă, pentru afaceri și pentru viață decentă la ei acasă sau în oricare dintre statele membre ale comunității.
Materialul integral poate fi citit aici.
