Cu zboruri anulate și granițele închizându-se din cauza pandemiei de COVID-19, mulți oameni ajung a fi blocați în aeroporturi. În timp ce pentru unii este doar pentru câteva zile, alții au ajuns a fi blocați în aeroport pe câteva luni.

În martie, 25 de pasageri au rămas blocați pe aeroportul Charles de Gaulle din Franța timp de aproape trei săptămâni, după ce au călătorit din Marea Britanie în Algeria. De un an, Algeria a condus o politică de frontieră foarte strictă, suspendând majoritatea conexiunilor aeriene și maritime.

Consulul algerian de la Paris s-a întâlnit cu grupul și le-a spus că trebuie să se întoarcă la locul lor de reședință până la redeschiderea granițelor. Cu toate acestea, unii au spus că nu se pot întoarce în Marea Britanie sau au avut motive presante pentru a călători în Algeria, așa că au rămas în aeroport.

Dar povestea nu se termină aici, un număr bun de oameni s-au trezit blocați în străinătate sau dormind pe podelele aeroportului pe tot parcursul pandemiei.

Un european eșuat în Manila

Roman Trofimov, un programator de 37 de ani din Estonia, se autointitulează „europeanul blocat în Aeroportul Internațional manila timp de 110 zile”.

Pentru a-și sărbători ziua de naștere, Trofimov a economisit niște bani și a decis să facă o călătorie în Asia în martie 2020. După o săptămână în Thailanda, s-a îndreptat spre Filipine.

„A fost doar o coincidență faptul că, atunci când am ajuns în Filipine, au început blocarea, așa că nu am putut să intru în țară”, spune el.

Deoarece lui Trofimov i s-a refuzat intrarea în țară, singurele opțiuni legale pentru el au fost să zboare înapoi în țara sa de origine sau la punctul de plecare inițial, Thailanda. În acel moment, el spune că oficialii filipinezi și AirAsia i-au spus că trebuie să zboare cu aceeași companie aeriană. Dar, între timp, viza sa pentru Thailanda a expirat și, la scurt timp, toate zborurile au fost anulate.

Am venit acolo ca o persoană liberă, pentru o vacanță, și m-am simțit ca un prizonier.

„Mi-au spus că ar trebui să aștept până se termină lookdown-ul și să se restabilească zborurile. Situația este așa, neobișnuită și trebuie doar să aștepți, nu îți putem oferi nicio soluție”, a explicat el.

Trofimov spune că pașaportul său a fost luat de către autoritățile din Filipine înainte de a trece la punctul de trecere.

Ce s-a întâmplat apoi? A ajuns să-și petreacă prima săptămână în terminalul de sosiri

„Condițiile pe care le-au creat acolo au fost groaznice, doar scaune metalice și atât. A fost ca o zonă de tranzit, nu în interiorul țării”, spune Trofimov.

Personalul aeroportului s-a oferit să aducă niște cartoane pentru a aranja zona de dormit, adaugă el, dar acest lucru nu a fost suficient pentru a fi confortabil.

„Din difuzoare se auzea aceeași linie sonoră pentru o săptămână întreagă. Simțeam că înnebunesc, dormeam pe bănci metalice, aer condiționat rece și muzică tare non-stop”.

Cu închiderea întregului aeroport, prima săptămână a fost o adevărată luptă. A folosit baia publică ca să se spele, fără dușuri. În ceea ce privește mâncarea – deoarece toate restaurantele din interiorul aeroportului au fost închise, el a trebuit să găsească propriile soluții pentru a opri foamea.

„Era un restaurant ca un fast-food în afara terminalului, așa că a trebuit să dau bani agentului de pază, ca să-mi poată cumpăra mâncare”, spune Trofimov.

După ce l-a contactat pe consilierul Estoniei în Filipine, Trofimov a fost mutat în cele din urmă la un hotel, încă în interiorul aeroportului, în terminalul de plecare. De atunci, a început să primească mâncare de la compania aeriană.