Constantin Șchiopu, doctor habilitat, profesor universitar, a publicat pe contul personal de pe o rețea socială o scrisoare deschisă adresată lui Dorin Recean, după ce prim-ministrul a prezentat programul „Spor pentru Moldova” „menit să susțină economia și cetățenii”. Potrivit acestuia, pentru toți profesorii din toate instituțiile de învățământ, Guvernul va oferi o plată unică de 5000 de lei. Cu scrisoarea profesorului Constantin Șchiopu au rezonat mai mulți colegi care s-au simțit umiliți. Realitatea.md a preluat textul pentru a atrage atenția autorităților asupra problemelor enumerate.
„Scrisoare deschisă
Domnule Prim-Ministru Dorin Recean,
De la independență încoace, cadrele didactice universitare au tot fost neglijate de către toți demnitarii de stat. Cred că în acești 32 de ani universitarii au fost și continuă să fie categoria cea mai pacifică. Deoarece nu au ieșit în stradă să-și ceară drepturile, n-au făcut greve, au rămas în sălile de curs, cadrele didactice universitare, ani în șir, au fost umilite în ceea ce privește salariul. Când profesorii preuniversitari, deținători de grad didactic superior, primeau un adaos de 50%, de grad I – 40-%, iar de grad II – 30% din salariul de bază, un doctor în științe, pentru titlul său științific, „beneficia” de un adaos de 300 de lei , iar un doctor habilitat – de 500 de lei. Atât. Astăzi, un doctor în științe, pentru titlul său științific, primește 500 de lei, iar un doctor habilitat – 1100 (în cazul în care are 0,5 normă didactcă, adaosul se înjumătățește și el).
Trebuie să vă mai spun că un cadru din învățământul superior este angajat, exact ca în perioada sovietică, pe o perioadă determinată – 5 ani (nu știu dacă mai sunt domenii în care angajații sunt tratați în așa mod). O dată la cinci ani, lectorul, conferențiarul, profesorul universitar trebuie să demonstreze comisiei de concurs, apoi senatului, prin argumente convingătoare, că merită să mai rămână cinci ani la catedră. Lista publicațiilor științifico-metodice, apărute în reviste indexate din țară și, obligatoriu, de peste hotare, este argumentul-cheie al reangajării. Din această listă mai fac parte participările la conferințe internaționale (cheltuielile de călătorie, cazare, hrană etc. sunt din contul cadrului didactic. Nu cred că o să-mi reproșați că instituția angajatoare plătește). Aceste articole sunt scrise de universitari noaptea și duminica.
Povestea cadrelor didactice universitare nu se termină aici. În prezent, un doctor habilitat, profesor universitar ia un salariu de 8000 – 9000 de lei (400 – 450 de euro), având o normă didactică destul de mare. Până nu demult nu ajungea nici la 7000 de lei.
Care sunt consecințele unei astfel de atitudini din partea guvernelor ce s-au perindat? Problema stringentă este lipsa cadrelor universitare competente, profesioniste. Asistenții universitari, laboranții țin ore curs. La catedre, nici pe departe, nu rămân cei mai buni absolvenți. De ce-ar rămâne? Și ne mai mirăm de ce liceenii preferă instituțiile superioare de peste hotare. Reformele din învățământ n-au dat și n-o să dea roade (dincolo de lozincile, cuvântările și rapoartele emfatice) atâta timp cât un cadru didactic din învățământul superior va fi tratat în halul în care este tratat ani și ani.
Nu sunt un nostalgic după timpurile sovietice, dar știu că un lector universitar primea 120 – 130 de ruble, iar un docent (conferențiar) – 340. A doua era o sumă destul de grasă. De ce scriu despre toate acestea? Ați anunțat că profesorilor de toate rangurile (și de ce i-ați egala, dacă ei au calificări diferite?) li se va oferi o indemnizație unică de 5000 de lei (medicii vor beneficia de 15% la salariu, iar lucrătorii din domeniul teatrului (și culturii?) – 25%. Matematica e foarte simplă. Dacă vom împărți 5000 de lei la 12 luni, ar ieși 416 lei pe lună (timp de 1 an). Eu cred că mai bine renunț la acest spor. E umilitor, având în vedere că am titlul științific de doctor habilitat și cel didactic de profesor universitar, că am publicat peste 400 de articole științifice, parte dintre ele în reviste SCOPUS, ISI, categoria B, C, 4 manuale școlare, 2 monografii, 5 ghiduri metodice, peste 100 de participări la conferințe internaționale etc. Dar pe cine l-ar interesa acest fapt?
Domnule Prim-Ministru, în perioada interbelică, în România, salariul unui conferențiar era mai mare decât al prim-ministrului. Nu știu cât o fi în prezent salariul prim-ministrului din România, dar, cu certitudine, al unui conferențiar și/sau profesor universitar din țara vecină este de 3- 4 – 5 ori mai mare decât al meu, iar numărul de ore pentru o normă didactică e semnificativ mai mic.
În concluzie. Aristotel afirma că rădăcinile educației sunt amare, dar fructul este dulce. Se pare că atâta timp cât va persista o atare atitudine față de noi, angajații din învățământ și, în special, față de universitari, nu vom mai avea șansa să gustăm din dulceața fructului, fiind nevoiți în continuare să ne „alintăm” (se poate și fără ghilimele) cu amărăciunea rădăcinilor. Dumneavoastră ce credeți, Domnule Prim-Ministru Dorin Recean? Nu credeți că ar fi oportun să ne auziți și pe noi, universitarii, în cadrul unor întâlniri mai puțin ori deloc oficiale? Vorba ceea: speranța moare ultima.
Cu respect, Constantin Șchiopu, doctor habilitat, profesor universitar”.
Prim-ministrul, ministrul Educației sau Guvernul nu au venit cu vreo reacție publică deocamdată. Atunci când vom obține una, o vom publica într-un articol separat, cu actualizarea acestuia.
Profesorii din Moldova ar putea ieși la proteste: ULTIMATUM pentru guvernare
