Tot mai multe femei din generația Z aleg să păstreze numele lor de familie sau să opteze pentru un nume compus, refuzând să ia numele soțului. Un nou studiu despre opțiunile de nume de familie în căsătorie arată că doar aproximativ o treime dintre femeile britanice cu vârste între 18 și 34 de ani ar schimba numele de familie atunci când se căsătoresc.

Conform cercetării, realizate de YouGov UK, care a intervievat 2.192 de adulți britanici, a arătat că această practică devine din ce în ce mai puțin populară în rândul femeilor din generațiile milenialilor și Gen Z.

În schimb, tot mai multe femei aleg să păstreze numele lor de familie sau să opteze pentru varianta unui nume de familie compus.

În Marea Britanie, doar 35% dintre femeile cu vârste între 18 și 34 de ani au spus că ar respecta tradiția, în timp ce 24% dintre femeile tinere au spus că ar prefera ca amândoi partenerii să păstreze numele lor de familie originale – de mai mult de două ori mai mult decât bărbații de vârstă similară.

Sondajul mai arată că 17% dintre bărbați și 20% dintre femei cu vârste între 18 și 34 de ani sunt favorabili numelor de familie compuse sau ca bărbații să ia numele soției lor.

Deși tradiția ca femeia să ia numele de familie al soțului rămâne alegerea majorității pentru toate grupurile de vârstă – o tradiție preferată de 56% dintre bărbați și 51% dintre femei – aproape o treime dintre bărbații cu vârste între 18 și 34 de ani „se simt pozitiv” față de ideea ca un bărbat să ia numele soției sale.

Tradiția este în continuare considerată normală pentru majoritatea cuplurilor heterosexuale din multe țări europene – deși este de remarcat că femeile din Spania și Islanda tind să păstreze numele de naștere atunci când se căsătoresc, în timp ce Grecia a făcut-o o cerință legală pentru soții să își păstreze numele toată viața, încă din 1983.

Un studiu american recent despre acest subiect a constatat că majoritatea femeilor încă aleg să ia numele de familie al soțului, cu aproximativ 80% dintre femeile intervievate în 2023 optând pentru numele soțului, comparativ cu 14% care își păstrează numele de familie și 5% care aleg varianta numelui de familie compus.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#generația z #studiu

Implicarea comunităților locale, pregătirea voluntarilor și stabilirea unor mecanisme clare de coordonare între autorități sunt câteva dintre lecțiile pe care Republica Moldova le poate prelua din experiența Suediei în gestionarea situațiilor de criză. Despre aceste practici a vorbit Karl Torring, consilier strategic în cadrul Agenției Suedeze pentru Apărare Civilă și Reziliență, într-un interviu pentru proiectul „Security Corner”.

Expertul a explicat că Suedia utilizează un sistem de evaluare a vulnerabilităților climatice, prin care instituțiile publice și autoritățile locale trebuie să identifice riscurile generate de schimbările climatice și să elaboreze planuri pentru reducerea acestora.

Potrivit lui Karl Torring, țara are o directivă națională privind adaptarea la schimbările climatice, care stabilește responsabilități pentru agențiile guvernamentale și consiliile locale. Acestea trebuie să evalueze vulnerabilitățile și să identifice riscurile la care sunt expuse comunitățile, inclusiv în cazul unor inundații sau al altor fenomene extreme.

Un alt element important este finanțarea măsurilor de prevenire. Agenția suedeză oferă sprijin financiar consiliilor locale pentru proiecte de adaptare la schimbările climatice și reducerea riscurilor de inundații, autoritățile locale contribuind, la rândul lor, cu o parte din costuri.

În ceea ce privește gestionarea unei crize, Suedia aplică principiul proximității, potrivit căruia intervenția trebuie să înceapă cât mai aproape de locul unde apare problema. Astfel, instituția sau autoritatea responsabilă de o anumită facilitate trebuie să gestioneze inițial situația. Dacă resursele locale nu sunt suficiente, coordonarea intervenției este transferată la nivel regional și, ulterior, național.

„Pentru noi, mecanismele clare de colaborare și o linie clară de comandă pentru gestionarea unei crize sunt esențiale”, a explicat Karl Torring.

Expertul a subliniat că pregătirea pentru situații de urgență nu trebuie separată de pregătirea pentru amenințări la adresa securității naționale. Suedia dezvoltă un sistem de apărare totală, care conectează apărarea civilă cu cea militară, astfel încât instituțiile să poată răspunde inclusiv în situații de alertă ridicată.

Un rol important în acest sistem îl au cetățenii. În Suedia, persoanele cu vârste între 16 și 70 de ani pot avea obligația de a îndeplini un rol în structura de apărare totală, atunci când sunt chemate. În paralel, autoritățile desfășoară campanii de informare și implică asociațiile de locatari și comunitățile în proiecte de pregătire pentru situații de criză.

Torring a menționat și necesitatea identificării grupurilor vulnerabile, pentru ca autoritățile să poată anticipa modul în care acestea ar fi afectate de fenomenele climatice și să le ofere sprijin adaptat nevoilor lor.

Referindu-se direct la Republica Moldova, expertul a amintit că a participat anterior la o misiune de evaluare a sistemului național de reducere a riscurilor de dezastre. Printre recomandările formulate atunci s-au numărat îmbunătățirea comunicării cu diferite categorii de populație și consolidarea capacităților serviciilor de intervenție. De asemenea, acesta a sugerat că Republica Moldova ar putea investi în instruirea voluntarilor și în susținerea organizațiilor societății civile care doresc să contribuie la pregătirea comunităților pentru situații de urgență.

„Suntem foarte impresionați de Republica Moldova în cadrul misiunii UCPM pe care am făcut-o anterior. Nivelul conferinței, calitatea rapoartelor și organizarea sunt lucruri de la care vreau să ne inspirăm și noi, în Suedia”, a declarat Karl Torring.

Interviul a fost realizat în cadrul proiectului „Security Corner” și abordează experiența suedeză în consolidarea rezilienței naționale, gestionarea riscurilor climatice și pregătirea instituțiilor și comunităților pentru situații de criză.