Președintele azer Ilham Aliyev a venit cu o reacție în privința luptelor recente de la granița Azerbaidjanului cu Armenia, informează presa locală.

„Pe 13 septembrie, când a fost comisă o altă provocare împotriva noastră, armata azeră a răspuns și l-a pus pe inamic la locul său. Sper că le-a dat în sfârșit o lecție. Pentru că au văzut că nimic și nimeni nu ne poate opri. Apelurile, declarațiile și inițiativele nimănui nu ne vor opri. Suntem pe pământul nostru și ne apărăm pământul. Pozițiile noastre de-a lungul frontierei ne permit să anticipăm orice provocări armenești și să luăm măsurile necesare. Ne aflăm în poziții avantajoase la granița dintre Azerbaidjan și Armenia, de la Muntele Murov până la râul Araz. Aceste poziții ne oferă atât un avantaj militar, cât și capacitatea de a controla vizual o zonă mare, inclusiv controlul unor linii de comunicații importante, iar noi suntem deja în aceste regiuni. Nu am mai fost la aceste granițe de treizeci de ani”, a declarat Ilham Aliyev, în orașul eliberat Lachin.

„De la sfârșitul celui de-al doilea război din Karabah am ajuns la granițe. Nu există vreun temei pentru care Armenia ne-ar acuza că am intrat pe teritoriul său. În primul rând, dacă granița ar fi fost acolo unde afirmă ei că este, ar fi stabilit-o, ar fi construit liniile de frontieră, ar fi stabilit comunicațiile, ar fi efectuat lucrări de inginerie. Însă, ei au crezut că toate regiunile Karabah și Zangezur vor rămâne cu ei. De aceea nu s-a făcut nimic la granița dintre Azerbaidjan și Armenia”, spune Ilham Aliyev.

„Adică, fără o delimitare a frontierei noastre, nimeni nu poate spune pe unde trece aceasta. Repet, suntem pregătiți pentru discuții și ne asumăm responsabilitatea pentru comisiile de delimitare – comisiile azeră și armeană. Am colectat toate hărțile. Vreau să spun încă o dată că avem toate hărțile, inclusiv cele din secolul al XIX-lea, secolul al XX-lea și cele anterioare. Iar aceste hărți arată clar cine se află pe ce pământ. Deci nimeni nu ne poate acuza fără delimitare”, menționează președintele Azerbaidjanului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Totodată, Ilham Aliyev a declarat că Azerbaidjanul nu a dorit război.

„Nu am vrut război înainte. Acesta este motivul pentru care negociem de aproape 30 de ani. De aceea, dorim să semnăm un tratat de pace cu Armenia după încheierea celui de-al doilea război din Karabah. Cu toate acestea, dacă inamicul ne provoacă, vom da un răspuns demn. Armenia trebuie să se gândească cu precauție astăzi. Nimeni nu poate vorbi cu noi în limbajul ultimatumurilor și nu ar trebui să se bazeze pe nimeni. Încă o dată aș dori să spun că nimeni și nimic nu ne poate opri. Suntem susținători ai legii, justiției, dreptului internațional și am protejat, apărat și restaurat integritatea noastră teritorială. Am reușit să arătăm lumii întregi de ce suntem capabili, ne-am eliberat țara prin forță și suntem mândri de acest lucru. Tot poporul azer, toți azerii din lume sunt mândri de acest lucru. Suntem mândri de martirii noștri, de armata noastră și de soldații noștri, iar steagul tricolor care flutură astăzi aici este simbolul victoriei noastre. Și acum a venit vremea să reconstruim orașul Lachin. Pregătirile sunt deja în curs de desfășurare. Am trimis aici mai multe echipe imediat după 26 august, întregul stoc de locuințe va fi analizat și numărat și se vor calcula pagubele. În același timp, vor fi pregătite propuneri de lucrări urgente. Orașul Lachin, satul Zabukh și satul Sus vor fi reparate primele. Sunt sigur că vom reuși acest lucru în viitorul apropiat. Pentru că munca pe care am făcut-o de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace – lucrările de construcție și de restaurare pe scară largă – arată că ne restaurăm și vom continua să ne restaurăm pământul și patria pe cheltuiala noastră”.

#Armenia #Azerbaidjan #declarație #escaladare #Nagorno Karabah #Presedintele Azerbaidjanului

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.