Pentru că este dificil să înțelegem securitatea din perspectivă personală și națională, cu atât mai dificil este să asimilăm informația ce ține de necesitatea cooperării în domeniul de securitate cu actorii străini. De ce avem nevoie de parteneriate în domeniul de securitate în contextul în care mereu s-a speculat faptul că suntem neutri din punct de vedere militar? Cum are loc cooperarea cu partenerii europeni, în special cu UE? Aceste întrebări trezesc interes, dar și neliniște, cel mai des, generată de lipsa de informație și multiple mesaje propagandistice sau chiar false.
Lipsa de conceptualizare a termenului de neutralitate militară a Republicii Moldova, a condus în timp, la neglijarea sectorului de securitate națională atât instituțional, cât și la nivel de conștiință civică. Din acest considerent, necesitatea unei cooperări mai profunde cu partenerii de dezvoltare în domeniul de securitate, deși este o prioritate absolută pentru a putea face față pericolelor actuale, a stârnit reacții diverse, de cele mai multe ori negative.
Un argument definitoriu pentru dezvoltarea sectorului de securitate și menținerea dialogului cu partenerii externi, îl reprezintă existența unui conflict secesionist nerezolvat pe teritoriul Republicii Moldova, care determină o tensiune militară constantă, dar și o stare de insecuritate umană latentă. Prezența trupelor militare ruse în regiunea transnistreană, în contextul războiului ruso–ucrainean, trezește adițional incertitudini privind securitatea țării și siguranța cetățenilor.
Agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, războiul declanșat la frontiera Republicii Moldova, a scos în evidență capacitățile defensive reduse, precum și resursele insuficiente ale autorităților de resort de a face față unei crize de securitate de amploare. În aceste condiții, asistența partenerilor externi a devenit o precondiție pentru a face față fluxului mare de refugiați din Ucraina, securizării frontierelor de stat, și nu în ultimul rând pregătirii pentru varii scenarii de ordin ofensiv sau destabilizare a Republicii Moldova.
Deși securitatea și apărarea au fost mereu un subiect, inclusiv de ordin politic, dificil de abordat în relațiile bilaterale și multilaterale UE – Moldova, totuși, drept urmare a Declarației Summit-ului şefilor de stat şi de guverne ale statelor Parteneriatului Estic (PaE) și statelor membre ale UE de la Varșovia din septembrie 2011, s-au făcut primii pași în aprofundarea dialogului și definirea practică a implicării Republicii Moldova în eforturile globale, regionale și sub-regionale de promovare a stabilității și securității internaționale. Acordul Cadru de Participare a Republicii Moldova la misiunile UE de Gestionare a Crizelor a fost semnat la 13 decembrie 2012 și a intrat în vigoare pe 1 iulie 2013, acesta fiind urmat în 2015 de Legea nr. 219/2015 privind participarea Republicii Moldova în misiunile şi operaţiunile internaţionale, lege ce stabilește cadrul legal pentru detașarea experților naționali în misiunile UE de gestionare a crizelor. În perioada 2014 – 2021, 9 experți naționali au fost detașați în cadrul misiunilor UE de gestionare a crizelor.
Cea de a doua fază care denotă avansarea dialogului UE – Republica Moldova în domeniul de securitate și apărare, o constituie organizarea primei reuniuni a Dialogului de nivel înalt în domeniul politic și de securitate, inițiativă agreată în cadrul Consiliului de Asociere Republica Moldova – UE din 28 octombrie 2021.
Drept răspuns la agresiunea militară rusă în Ucraina, UE a oferit asistență Republicii Moldova în valoare de 118 milioane de euro drept ajutor umanitar și resurse destinate pentru managementul frontierelor, refugiați, suport bugetar, securitate și eficiență energetică. Pentru a spori reziliența Republicii Moldova asistență în valoare de 60 de milioane de euro a fost acordată pentru domenii precum: securitate cibernetică și combaterea dezinformării, modernizarea forțelor armate pentru a putea acorda asistență civililor în situații de criză, susținerea instituțiilor de media independente.
Înțelegând povara de securitate internă, dar și creșterea pericolelor pentru propriul mediu de securitate intern, UE a lansat în Republica Moldova HUB-ul de sprijin al UE pentru Securitate Internă și Managementul Frontierelor, țara noastră devenind, astfel, parte a spațiului de securitate european. Hub-ul de sprijin, operează în baza a șase priorități, și anume: a. trafic de armament și muniții, b. trafic de migranți, c. trafic de ființe umane, d. prevenirea și combaterea terorismului și extremismului violent, e. crime cibernetice și f. trafic de droguri.
Notă finală
Oferirea statutului de candidat pentru aderare la Uniunea Europeană denotă o perspectivă deja clară de integrare pentru Republica Moldova, demonstrând, pe de altă parte, din partea Moldovei, o alegere civilizațională bine definită. Aderarea la UE presupune un proces riguros de ajustare la cadrul legal, instituțional și valoric, ajustarea agendelor și crearea unui spațiu de interoperabilitate în toate domeniile, inclusiv a celui de securitate internă, europeană și contribuție la securitatea internațională, UE fiind un actor global. Atât agenda de integrare, cât și războiul de la frontiera Republicii Moldova ne impun o regândire multidimensională a statutului sectorului de securitate și apărare a țării și pașii necesari pentru sporirea capacităților și capabilităților militare. Într-un final, interoperabilitatea sistemului național cu cel al partenerilor, în special al UE, devine o prioritate și o necesitate vitală pentru securitatea națională și securizarea fiecărui cetățean al Republicii Moldova.
Autoare: Victoria Roșa, cercetătoare în domeniul de securitate & apărare, soluționarea conflictelor & pacificare, gender & WPS, specializată în zona Est-Europeană.
