Viața pe Pământ este legată în mod intrinsec de Soare. Energia generată de acesta alimentează o multitudine de procese de pe planeta noastră, de la fotosinteză, care susține viața plantelor, până la mecanismele complexe care guvernează atmosfera.
Cu toate acestea, Soarele, la fel ca orice altceva din Univers, se află într-o stare de schimbare constantă. Ciclul său cel mai bine cunoscut, care durează aproximativ 11 ani, este marcat de o perioadă de activitate intensă, în timpul căreia prezintă explozii dramatice de plasmă și erupții energetice cunoscute sub numele de erupții solare.
Aceste erupții solare au capacitatea de a perturba în mod semnificativ tehnologia și, din punct de vedere istoric, au provocat daune substanțiale.
De asemenea, ele au fost responsabile de aurorele impresionante vizibile la latitudini înalte. Pe măsură ce devenim din ce în ce mai dependenți de tehnologie, apare o întrebare presantă: suntem pregătiți în mod adecvat pentru următoarea erupție solară colosală?
Înțelegerea erupțiilor solare
O erupție solară este, în esență, o eliberare sau o conversie de energie în atmosfera Soarelui. În timp ce nucleul Soarelui este dominat de fuziunea nucleară, atmosfera exterioară este caracterizată de câmpuri magnetice complexe. Erupțiile solare, erupțiile și petele solare sunt toate manifestări ale activității magnetice a Soarelui, potrivit iflscience.com.
În cazul erupțiilor solare, aceste fenomene apar atunci când energia se acumulează în câmpurile magnetice, căutând un mijloc de eliberare. Atunci când energia se acumulează până la un punct critic, liniile câmpului magnetic se rup. Acest eveniment are ca rezultat eliberarea de energie sub formă de căldură intensă, lumină și particule accelerate. Această eliberare are loc cu viteza luminii și este ceea ce observăm ca o erupție solară.
Aproximativ o jumătate din timp, erupțiile solare sunt asociate cu ejecții de masă coronală (CME), care sunt erupții de plasmă solară. Deși există o corelație între erupții și CME-uri, nu este o regulă strictă; pot apărea erupții fără ca acestea să fie însoțite de erupții și invers. În special, CME-urile sunt semnificativ mai lente, având nevoie de 12 până la 36 de ore pentru a ajunge pe Pământ.
Frecvența erupțiilor solare
Erupțiile solare se produc destul de frecvent, frecvența acestora depinzând de magnitudinea lor. Acestea sunt clasificate în diferite clase, de la clasa C (minoră) la clasa M (moderată) și clasa X (severă). În timpul vârfului ciclului solar, denumit maximul solar, erupțiile devin mai frecvente. În această etapă, erupțiile de clasă C se produc zilnic, cele de clasă M săptămânal, iar o erupție de clasă X se poate manifesta lunar.
Pe măsură ce ne apropiem de un maxim solar, activitatea solară se intensifică, ceea ce duce nu numai la erupții mai frecvente, ci și la creșterea numărului de pete solare și erupții. Această perioadă de activitate crescută este de așteptat să aibă loc între 2024 și 2026.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Puterea erupțiilor de clasă X
Erupțiile de clasă X sunt cele mai puternice erupții solare, iar intensitatea lor poate varia foarte mult. Spre deosebire de erupțiile de clasă M, care au o limită superioară, nu există un maxim pentru erupțiile de clasă X. Acestea pot varia de la erupții de clasa X1 până la erupții de clasă X50, extrem de puternice.
Una dintre cele mai importante erupții solare înregistrate a fost o erupție de clasa X28 în 2003. Cu toate acestea, un eveniment și mai remarcabil, cunoscut sub numele de evenimentul Carrington, a avut loc în 1859, cu mult înainte de observațiile spațiale moderne.
Această erupție solară istorică a fost numită după Richard Carrington, un astronom cu jumătate de normă și proprietar de fabrică de bere, care a observat o lumină excepțional de strălucitoare în interiorul unei pete solare. Această observație a fost confirmată ulterior ca fiind o erupție solară, erupția ulterioară făcând ca fenomenul să fie vizibil până în sudul Floridei.
Impactul unei erupții solare catastrofale asupra tehnologiei moderne
Imaginați-vă că o erupție solară de o asemenea magnitudine ar avea loc astăzi, perturbând nu doar cablurile electrice, ci și diverse aspecte ale vieții moderne, inclusiv comunicațiile radio și prin satelit. Un astfel de eveniment ar prezenta numeroase provocări.
Sateliții ar fi în pericol, până la unul din cinci sateliți putând suferi daune. În timp ce unii ar putea fi recuperați, mulți ar putea pierde definitiv conectivitatea. La suprafața Pământului, comunicațiile radio ar suferi întreruperi temporare, care ar dura câteva zile, deoarece erupțiile solare ar duce la expansiunea atmosferei superioare, împiedicând propagarea obișnuită a undelor radio.
Acest lucru ar împiedica comunicarea cu companiile aeriene și navele, putând bloca zborurile timp de câteva zile sau chiar o săptămână. Sistemele de navigație prin satelit GPS ar fi, de asemenea, afectate.
Una dintre cele mai importante preocupări ar fi impactul asupra rețelelor electrice. Rețelele electrice puternic centralizate, care generează electricitate într-un singur loc și o transmit pe distanțe mari, ar fi cele mai vulnerabile. Aceste sisteme, dacă sunt mai vechi, ar putea suferi defecțiuni ale transformatoarelor, ceea ce ar duce la întreruperi localizate ale energiei electrice care ar putea dura câteva săptămâni până la înlocuirea transformatoarelor.
Cu toate că există temerea că ar putea afecta în mod direct oamenii, trebuie precizat că astfel de evenimente nu reprezintă riscuri fizice sau de sănătate directe. Totodată, nu ar împinge omenirea într-o nouă Epocă de Piatră, pagubele (financiare și fizice) ar fi comparabile cu pagubele produse de alte dezastre naturale.
În plus, erupțiile solare acoperă un spectru de intensitate, evenimentul cu cel mai grav scenariu fiind așteptat doar o dată la 200 de ani. Evenimentele mai puțin grave, care au totuși un impact asupra operatorilor de sateliți sau a armatei, pot avea loc mai frecvent, uneori la câteva săptămâni. Aceste evenimente trec adesea neobservate de către populația generală.