În prezent nu există nicio premisă pentru reluarea achizițiilor de energie de la Centrala Termoelectrică Moldovenească din regiunea transnistreană, iar vulnerabilitatea creată de dependența tehnică de MGRES va fi eliminată odată cu punerea în funcțiune a liniei Vulcănești-Chișinău. O spune ministrul energiei, Dorin Junghietu, care a precizat într-un interviu pentru IPN că linia urmează să intre în testare în luna decembrie. În altă ordine de idei, ministrul a dat asigurări că Moldova are stocuri suficiente de gaze naturale pentru sezonul 2025-2026, iar rezervele din România și Ucraina sunt în siguranță.
Domnule ministru, aș vrea să începem cu informațiile apărute recent despre posibila reluare a achizițiilor de energie electrică de la MGRES. Moldelectrica a precizat că este doar o listă tehnică, însă nu e clar dacă autoritățile analizează sau nu reluarea acestor achiziții. Ar putea exista un nou contract cu MGRES?
Întâlnirea dintre colegii de la Moldelectrica și MGRES a avut un caracter strict tehnic, în urma numirii noului director general la Moldelectrica. Domnul Carmanschi a preluat mandatul și, corespunzător, sistemul energetic fiind integrat, a efectuat o vizită de lucru în care a discutat aspectele tehnice.
Dezmințirea pe care echipa de la Moldelectrica a făcut-o s-a referit la acea, hai să spunem, precalificare pentru a participa la licitațiile de servicii de balansare și echilibrare. În condițiile actuale, nu există premise ca MGRES să poată participa la această licitație.
Vreau să mai amintesc un aspect. MGRES funcționează fie pe cărbune, fie pe gaz. Centrala este proiectată pentru cărbune din Donbas, ceea ce face foarte complicat și practic imposibil, în conjunctura geopolitică actuală, importul de cărbune de acolo.
Poate funcționa și pe gaz, cum funcționează în regim actual. În condițiile actuale ale prețului la gaz, dacă noi am procura gaz de pe piață și l-am transmite centralei să producă energie electrică, costul ar fi mult mai mare decât prețul la care achiziționăm energie de pe piața liberă, din România. Ea nu este eficientă, pentru că arde 3 MWh de gaz ca să producă 1 MWh de energie electrică.
Avem doar schimburile tehnice. Sistemul electroenergetic este interconectat pe acolo, inclusiv cu o parte din sistemul electroenergetic ucrainean, dar schimburi comerciale de energie electrică nu mai există de la 1 ianuarie 2025.
Ați efectuat la începutul lunii noiembrie o vizită la Atena, unde ați discutat despre Coridorul Vertical și despre posibile colaborări dintre Energocom și compania grecească DEPA, în condițiile în care Ucraina are deja parteneriate active cu partea greacă. Ce oportunități ar deschide pentru Republica Moldova aceste colaborări și ce perspectivă vedeți în extinderea cooperării energetice cu Grecia?
Produsul Super Bandel Capacity, acea Rută 1, care a fost aprobată de către ANRE și de către toți regulatorii din regiune, la propunerea operatorilor sistemelor de transport gaze, a avut ca scop și a fost aprobată și de Comisia Europeană anume pentru a asigura furnizarea și livrările de gaze către Ucraina. Depozitele subterane ucrainene sunt cele mai mari din Europa și pot acomoda peste 30 de milioane de metri cubi de gaze.
Condiția era ca celelalte state de pe rută să nu aibă acces. Dar, desigur produsul are o aprobare condiționată până la sfârșitul iernii. Operatorii continuă discuțiile cu regulatorii din aceste țări pentru o eventuală extindere și pentru ca și alte țări să poată accesa gazul ce ar veni din terminalele grecești.
Domnule ministru, cum comentați situația aprovizionării regiunii transnistrene cu gaze, există garanții de securitate energetică, câte zile vor acoperi stocurile realizate de Moldovagaz și care va fi procedura de furnizare către Tiraspol?
În toamnă, ANRE a desemnat Moldovagaz drept entitate responsabilă de livrarea gazelor către Tiraspoltransgaz. Această prevedere este inclusă și în lege. În responsabilitatea Moldovagaz intră și achiziționarea celor 15% obligație de stocare.
Regiunea transnistreană are un stoc de aproximativ 54-56 milioane de metri cubi. În condițiile consumului actual acel stoc le-ar asigura aproximativ două săptămâni de funcționare. Mecanismul anterior de livrare funcționează încă, iar pentru un scenariu de întrerupere există mecanismul de 60 de milioane de euro propus de Guvernul Republicii Moldova cu suportul Uniunii Europene, încă disponibil pentru a fi accesat.
S-au mai purtat discuții în privința acestui suport?
Deși inițial l-au refuzat, pentru noi cetățenii care sunt cetățeni ai Republici Moldova, este important ca oamenii de acolo să nu sufere sau să nu fie subiecți ai altei crize umanitare.
O întrebarea care a fost vehiculată intens în spațiul public în sezonul trecut a fost utilizarea gazelor în scopuri industriale. În acest sezon rece care este situația, condițiile?
Din câte vedem, gazele naturale, volumele principale, merg la generarea energiei electrice. Nu cunosc care sunt stocurile de cărbune, dar centrala respectivă funcționează, la moment, pe gaze. Ei consumă aproximativ trei milioane de metri cubi în regiunea transnistreană, vorbim, și, din gazul respectiv, produc cam 150-160 de megawați de energie electrică, câteodată și 180. Energia pentru necesitățile lor, pentru aprovizionarea locuințelor și ce mai au ei, activitățile importante.
La fel este și energia electrică produsă de la centrala hidroelectrică, care produce aproximativ 34-35 de megawați. Deci ei își acoperă, cu volumele de gaze, necesarul de generare a energiei electrice.
Ce ne puteți spune despre prețurile la gaz în regiune?
Nu le cunoaștem. Sunt contracte comerciale ale lor, prin Moldovagaz, dar prețurile efective nu ne sunt comunicate.
Disponibilitatea gazului lichefiat în regiunea transnistreană. Cu siguranță ați văzut acele sistări de comercializare la stațiile PECO din regiune pentru anumite perioade. Apoi s-a ameliorat.
Autoritățile de la Chișinău monitorizează aceste situații? Ce se cunoaște despre aceste aprovizionări și asigurare a cetățenilor cu combustibil pentru a se deplasa, elementar?
Gazul natural pe care ei îl primesc, o parte din el o lichefiază și o folosesc la automobile. Nu avem în estimare câte mașini au în regiunea transnistreană pe gaz. Dar o parte, aș spune, nu foarte semnificativă, merge anume ca combustibil pentru mașini.
Au acele butelii în spatele mașinii, se alimentează și funcționează pe gaz. E un combustibil, totuși, mai ieftin, dar utilizarea combustibilului respectiv și operarea acestor tipuri de mașini, sau cu acest fel de utilități, implică anumite riscuri. Pentru noi a fost important și continuă să fie important ca livrările de gaz să fie printr-un mod transparent și să ajungă la oamenii de acolo.
Cum arată stocurile noastre de gaz, din România și Ucraina. Ce capacitate deținem, cum le accesăm și cât de sigur este acest mecanism?
Stocurile noastre de gaz constau din două componente. Sunt stocurile de siguranță, acele 50 de milioane de metri cubi, care sunt depozitate în proporție de 27 de milioane în România și 23 de milioane de metri cubi sunt depozitați în Ucraina. Și mai vorbim de acea obligație de stocare a operatorilor, de cei 15%, asta însumând aproximativ 148 de milioane de metri cubi, care ne asigură consumul necesar pentru o perioadă de 15 zile în perioada de iarnă. Deci, și stocurile respective sunt stocate la companiile la care sunt achiziționate.
În contextul războiului din Ucraina, putem spune că stocurile noastre sunt în siguranță?
Am mai spus și mă repet: depozitele sunt subterane, iar infrastructura de depozitare este greu accesibilă atacurilor. Au mai fost încercări, dar până la urmă e greu să ajungi la o infrastructură care, totuși, e cât de cât protejată, care are un anumit nivel de protecție și, inclusiv pentru Ucraina, este foarte important acest depozit. Ei au luat toate măsurile necesare pentru a-l securiza.
Care este nivelul actual al securității energetice a țării? Suntem pregătiți să facem față unor potențiale crize regionale?
La capitolul gaze naturale după cum cunoașteți noi ne-am creat acele stocuri de siguranță. Am făcut acele achiziții pentru a ne asigura că ieșim din iarnă și nu mai suntem șantajabili. Cum am menționat de foarte multe ori, echipa de la Energocom a făcut o treabă foarte bună. Au achiziționat gazele, au securizat volumele necesare și anul gazier 2025-2026 este asigurat.
Referitor la furnizarea de energie electrică, totuși, fiind interconectați cu Ucraina, într-o oarecare măsură putem fi influențați de situația de acolo. În perioada verii, noi nu am avut deconectări la energie electrică, situația a fost stabilă. În perioada iernii, și vreau să aduc aminte momentul când în Ucraina, la mijlocul lunii octombrie, pe 10 octombrie, ei au pierdut, din cauza atacurilor, 2,4 GW de generare. Ulterior au fost atacuri adiționale, la două centrale din regiune.
Două centrale termice din regiunea centrală a Ucrainei au fost distruse și, la sfârșitul lunii octombrie, Ucraina avea un deficit deja de 4 GW de energie electrică. O parte din acest deficit a fost compensat cu importuri suplimentare. Astfel, ei utilizează la maximum capacitatea alocată de către ENTSO-E pe blocul de control Ucraina-Moldova.
În prezent, la noi, situația este stabilă. Avem importuri securizate. Chiar mă uitam pe raportul la ziua de ieri, 40% din energia electrică consumată e energie electrică produsă local, 30% de la CET-uri și încă 10% producție din centralele fotovoltaice și eoliene. Volumul rămas, de 60%, îl importăm din România prin intermediul contractelor bilaterale și achizițiilor de pe bursă. Avem și rute suplimentare de import de energie electrică din România, care ar putea fi activate în caz de necesitate, în caz de scenarii dramatice în Ucraina.
Sunt acele patru linii de 110 kV de interconexiune cu România. Au fost testate în această vară, au fost confirmate regimurile de funcționare și, prin intermediul liniilor, noi am putea să mai aducem o anumită cantitate, de peste 100 MW am putea să o aducem din România, în caz că în Ucraina se complică lucrurile. Dar trebuie să ținem cont că situația este impredictibilă regional, geopolitic.
