Pe fondul schimbărilor climatice și al degradării terenurilor, cercetătorii din Italia, Spania, Tunisia și Turcia propun redescoperirea smochinului ca soluție agroecologică, economică și culturală. Într-o lume agricolă aflată într-o tranziție accelerată din cauza încălzirii globale, instabilității climatice și problemelor legate de resursele de apă, smochinul, un arbore tradițional mediteranean, este redescoperit de cercetători și agronomi drept o posibilă cultură a viitorului, scrie publicația CiboToday.it.

Proiectul european Agrofig („Fostering agroforestry benefits through fig tree cultivation in the Mediterranean”) a fost lansat recent cu obiectivul de a promova cultivarea smochinilor în țările din bazinul mediteranean, ca răspuns la provocările climatice și socio-economice ale agriculturii contemporane.

Inițiativa este coordonată de Universitatea din Pisa, prin Departamentul de Științe Agricole, Alimentare și de Mediu, și implică parteneri din mai multe țări: Centrul de Cercetare Științifică și Tehnologică din Extremadura (Spania), Universitatea El Manar din Tunis, Universitatea Adnan Menderes din Aydın (Turcia) și ferma experimentală „I Giardini di Pomona” din Brindisi (Italia).

Finanțat prin programul PRIMA (Partnership for Research and Innovation in the Mediterranean Area), proiectul beneficiază de un buget de peste 850.000 de euro pe o durată de trei ani.

Coordonatorul științific al proiectului, profesorul Tommaso Giordani, explică: „Scopul nostru este să folosim metode moderne de analiză genomică pentru a caracteriza și selecta cele mai bune varietăți de smochin, astfel încât să putem relansa această cultură arboricolă, care este atât rezistentă în condiții dificile, cât și valoroasă din punct de vedere nutrițional”.

Această redescoperire științifică are și o puternică componentă identitară și culturală. Smochinul a fost, timp de secole, o prezență constantă în peisajul agricol al Italiei de Sud, al Greciei, Turciei, Africii de Nord și Levantului. Fructele sale, bogate în zaharuri naturale, fibre și antioxidanți, au fost consumate atât în stare proaspătă, cât și uscată, fiind prezente în gastronomia tradițională, în medicina populară și în comerțul istoric.

Cu toate acestea, în ultimele decenii, suprafețele cultivate cu smochini au fost în continuă scădere. În Italia, de exemplu, regiunile Campania, Puglia și Calabria, cândva lideri în producția de smochine, au asistat la o reducere drastică a plantațiilor, din cauza scăderii cererii pentru fructe proaspete, a dificultăților legate de recoltare și comercializare și a abandonării zonelor rurale. Aceste tendințe se regăsesc și în alte țări mediteraneene. Proiectul Agrofig vrea să schimbe această direcție.

De ce smochinul? Adaptabilitate, biodiversitate, economie locală

Ce îl face pe smochin un candidat atât de promițător pentru viitorul agriculturii mediteraneene?

În primul rând, capacitatea sa de adaptare. Smochinul (Ficus carica) este o specie rustică, capabilă să supraviețuiască în condiții de secetă, pe soluri calcaroase, pietroase sau saline. Sistemul său radicular profund îi permite să extragă apă din straturile adânci ale solului, reducând astfel nevoia de irigare, o caracteristică esențială într-un climat din ce în ce mai arid.

În al doilea rând, smochinul contribuie la conservarea solurilor. Prin structura rădăcinilor sale și prin capacitatea de a stabiliza pantele, ajută la prevenirea eroziunii, o problemă acută în multe regiuni mediteraneene, mai ales în zonele colinare sau deluroase abandonate din cauza migrației rurale.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În al treilea rând, este o plantă care sprijină biodiversitatea. Fructele sale atrag polenizatori și păsări, iar în sistemele agroforestiere poate fi asociat cu culturi erbacee sau alte specii perene, contribuind la refacerea echilibrelor ecologice.

Dincolo de beneficii ecologice, smochinul oferă oportunități economice. Poate fi o sursă viabilă de venit pentru micii fermieri, fie prin valorificarea fructelor proaspete (în piețe locale sau circuite scurte), fie prin procesarea acestora în produse tradiționale, smochine uscate, dulceață, produse de patiserie sau chiar specialități artizanale cu indicații geografice protejate.

În Italia, unele soiuri de smochin au primit deja recunoaștere DOP (denumire de origine protejată), cum ar fi smochinul Dottato di Cosenza și Bianco del Cilento.

De la genom la teren, cercetarea care transformă agricultura durabilă în realitate

Proiectul Agrofig are o abordare complexă, interdisciplinară. Din punct de vedere științific, cercetătorii vor analiza diversitatea genetică a soiurilor locale de smochin, cu scopul de a identifica cele mai rezistente și productive genotipuri, adaptate la condițiile ecoclimatice ale fiecărei țări implicate.

„Este o cultură cu o mare variabilitate genetică, care poate fi exploatată pentru a crea soiuri adaptate schimbărilor climatice, fără a apela la modificări genetice artificiale”, afirmă profesorul Giordani.

În acest sens, proiectul continuă munca începută în cadrul programului anterior Figgen, axat tot pe studiul genetic al smochinului. Totodată, proiectul va analiza impactul cultivării smochinului asupra calității solului, biodiversității microbiene și a economiei rurale.

Prin testarea unor sisteme agroforestiere mixte, în care smochinul este cultivat împreună cu alte plante perene sau anuale, cercetătorii urmăresc să optimizeze utilizarea terenurilor și să promoveze practici agricole regenerative.

Componenta socială este, de asemenea, esențială. Agrofig propune strategii de revitalizare a zonelor rurale prin reintroducerea unor practici agricole tradiționale, adaptate noilor contexte. În acest sens, colaborarea cu ferme demonstrative, cum este „I Giardini di Pomona”, permite testarea directă a soluțiilor propuse și dialogul cu agricultorii.

Pe termen mediu și lung, Agrofig își propune să creeze o rețea de colaborare între actorii agricoli din țările mediteraneene, în vederea schimbului de bune practici și a dezvoltării unor lanțuri valorice locale, bazate pe calitate, sustenabilitate și tradiție.

#fructe #schimbari climatice #smochine #Universitati

Belgia a finalizat fundația primei insule energetice artificiale din lume, construită la aproximativ 45 de kilometri de coastă, în Marea Nordului. Insula, cu o suprafață echivalentă cu cea a opt terenuri de fotbal, are la bază 23 de blocuri uriașe din beton, fiecare cântărind aproximativ 22.000 de tone. Aceasta va colecta toată energia electrică produsă de viitoarele parcuri eoliene offshore ale Belgiei și o va transmite către continent prin cabluri submarine.

Proiectul, cunoscut sub numele de Insula Prințesa Elisabeta, este dezvoltat de operatorul belgian al sistemului de electricitate Elia. Construcția este realizată de consorțiul TM Edison, format din companiile belgiene de inginerie DEME și Jan De Nul, scrie hotnews.

Prima insulă energetică artificială a lumii

Fiecare dintre cele 23 de structuri are aproximativ 58 de metri lungime, 28 de metri lățime și între 23 și 32 de metri înălțime, în funcție de configurația pereților de protecție împotriva furtunilor. Fabricarea unui singur cheson durează aproximativ 85 de zile.

DEME a confirmat în ianuarie 2026 că ultimul cheson fusese finalizat și lansat la apă, ceea ce a marcat încheierea etapei de producție.

Structurile sunt transferate acum la terminalul Scaldia, unde sunt supuse ultimelor lucrări înainte de instalarea lor în mare.

Blocurile nu sunt pur și simplu lansate în apă și lăsate să se scufunde. Ele sunt remorcate în stare parțial scufundată până la locul construcției, unde navele și echipamentele de dragare au pregătit în prealabil o fundație pe fundul mării. Odată ajunse în poziția stabilită, chesoanele sunt umplute cu nisip, ceea ce le permite să se scufunde și să se așeze pe fundație.

Prima etapă de scufundare a început în aprilie 2025, cu două chesoane. În total, instalarea se întinde pe o perioadă de doi ani, cu pauze în sezonul furtunilor de iarnă. Întregul ciclu de instalare, de la plecarea din port până la poziționarea și fixarea structurii în locul final, durează aproximativ 24 de ore.

Insula este considerată esențială pentru viitorul sistem energetic european. Va funcționa ca un hub de distribuție a energiei electrice.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Infrastructura ei va combina rețele de transport de înaltă tensiune în curent alternativ (HVAC) și curent continuu (HVDC), o combinație neobișnuită în largul mării și unul dintre elementele care stau la baza clasificării sale drept prima „insulă energetică” din lume.

În practică, insula va reuni cablurile submarine provenite de la noile parcuri eoliene care vor fi construite în zonă, o suprafață de 285 de kilometri pătrați destinată producerii a până la 3,5 GW de energie eoliană offshore.

Electricitatea va fi apoi transportată către uscat prin cabluri de mare capacitate.

De asemenea, insula urmează să fie conectată la viitoarele interconectoare internaționale. Acestea vor permite schimbul de energie electrică între rețelele naționale, în funcție de cerere și de cantitatea de energie regenerabilă disponibilă la un moment dat.

Costurile au explodat

Dimensiunea proiectului se reflectă și în costurile sale. În octombrie 2024, Banca Europeană de Investiții a aprobat o finanțare de 650 de milioane de euro pentru Elia Transmission Belgium, destinată primei etape a proiectului, al cărei cost total era estimat la 1,105 miliarde de euro.

Între timp însă, proiectul a fost lovit de o creștere dramatică a costurilor, de la estimarea inițială de 650 de milioane de euro la aproximativ 7 miliarde de euro. Majorarea este pusă în principal pe seama creșterii prețurilor echipamentelor electrice și a generat îngrijorări cu privire la viabilitatea proiectului.

Potrivit datelor disponibile, cea mai mare parte a lucrărilor de construcții ar urma să fie finalizată până la jumătatea anului 2026. Infrastructura electrică va fi instalată între 2026 și 2030.

Insula ar urma să devină operațională în jurul anului 2030, în paralel cu noile parcuri eoliene offshore și cu proiectele terestre Ventilus și Boucle du Hainaut, care vor avea rolul de a transporta energia electrică până la consumatorii finali.

#Belgia #insula energetica #Marea Nordului