Consumul de alimente și apă este esențial pentru viața umană. În timp ce fără apă nu puteți supraviețui mult timp, organismul uman poate rezista câteva săptămâni fără hrană. Dar o perioadă prelungită fără mâncare poate duce la înfometare. Cât de mult puteți trăi fără mâncare depinde de o serie de factori și nu există un termen definitiv. Dar dovezile sugerează că este nevoie doar de aproximativ opt ore fără mâncare pentru ca organismul să își schimbe modul de funcționare. Deci, cât timp vă puteți aștepta să trăiți fără mâncare, se întrebă cei de la MSN.

Consumul de alimente este esențial pentru viața umană. O alimentație echilibrată și variată poate fi benefică pentru sănătatea noastră prin reducerea riscurilor asociate malnutriției. Apa, de asemenea, este vitală pentru viață. De fapt, nu poate exista viață pe Pământ fără apă. Aportul zilnic recomandat de lichide este de aproximativ 15,5 căni (3,7 litri) de lichide pe zi pentru bărbați și aproximativ 11,5 căni (2,7 litri) de lichide pe zi pentru femei, conform Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din SUA. Corpul nostru are nevoie de energie din surse alimentare și de hidratare din apă pentru a funcționa corect. Atunci când nu mâncăm suficient, organismul începe să crească producția de cortizol, lăsându-ne stresați și înfometați.

A nu bea suficientă apă poate provoca deshidratare. Consumul scăzut de apă este, de asemenea, responsabil pentru o serie de alte afecțiuni, inclusiv oboseală, dureri de cap, imunitate slăbită și piele uscată. Efectele deshidratării pot deveni rapid grave și chiar pot pune viața în pericol. De fapt, corpul uman poate funcționa fără apă doar aproximativ patru zile înainte de a claca. Cu toate acestea, cercetătorii sunt de acord că o persoană poate trăi până la trei săptămâni fără mâncare, atât timp cât are suficientă apă de băut. Dar absența alimentelor din organism începe să aibă consecințe negative asupra organismului mai devreme decât credeți. Sărirea peste o masă din când în când are un efect neglijabil asupra organismului. Dar neglijarea mâncării pe o perioadă îndelungată poate avea consecințe semnificative asupra creierului și corpului.

Mâncarea este combustibil. Proteinele, carbohidrații, grăsimile bune, vitaminele și mineralele care alcătuiesc nutrienții din alimente ne furnizează energie. Dacă neglijați să vă alimentați din orice motiv, practic mergeți pe gol. Unul dintre primele simptome ale malnutriției este nivelul scăzut de zahăr din sânge. Glucoza alimentează creierul, care este furnizat de alimentele bogate în carbohidrați. Scăderea nivelului de zahăr din sânge vă poate diminua energia, făcându-vă să vă simțiți letargic și slăbit. “Mârâitul” stomacului este frecvent auzit și asociat cu foamea și absența alimentelor din stomac. Această senzație neplăcută se mai numește și senzația de foame, cauzată de contracțiile puternice ale stomacului atunci când acesta este gol. Eliminarea aportului de alimente și apă pentru o perioadă semnificativă de timp este cunoscută sub numele de înfometare. Însă durata în care puteți supraviețui fără hrană depinde de o serie de factori.

Cât poți supraviețui fără hrană

Pe lângă impactul asupra stării fizice, etapele inițiale ale înfometării afectează și starea mentală și comportamentele. O dispoziție iritabilă, oboseală și dificultăți de concentrare sunt indicatori tipici. La fel este și o preocupare a gândurilor legate de mâncare. Cât timp puteți supraviețui fără hrană depinde și de starea generală de sănătate, de sex, de compoziția corporală, de mediu și, bineînțeles, de ceea ce ați mâncat și băut ultima dată. Conform World Data, speranța medie de viață a femeilor din SUA este de 81,4 ani. Pentru bărbați, aceasta este de 76,3 ani. În plus, în medie, femeile se pot aștepta la o speranță de viață mai mare și atunci când se confruntă cu cele mai grele condiții – inclusiv foamete și epidemii. Prin urmare, femeile tind să aibă un avantaj mai mare de supraviețuire atunci când se confruntă cu foametea.

Persoanele cu mai multe rezerve de grăsime pot supraviețui mai mult, deoarece organismul poate arde grăsimea stocată drept combustibil în perioadele de foame extremă. Inevitabil, pe măsură ce foametea se instalează, simptomele fizice devin mai severe. Deși se pot pierde cantități considerabile de grăsime corporală în timpul înfometării, pericolul principal provine din degradarea proteinelor. Din punct de vedere vizual, cel mai evident semn al înfometării este epuizarea musculară. Această caracteristică amenințătoare indică pierderea paralelă de proteine funcționale în inimă, ficat, rinichi și alte țesuturi. Subnutriția este modul în care începe înfometarea, atunci când oamenii nu primesc suficiente calorii pentru a ține pasul cu nevoile energetice ale organismului.

Cum reacționează un organism fără hrană

Într-adevăr, este nevoie doar de aproximativ opt ore fără mâncare pentru ca organismul să își schimbe modul de funcționare. De-a lungul săptămânilor și lunilor, pe măsură ce foametea avansează, malnutriția poate duce la apariția unor boli specifice, cum ar fi anemia, atunci când organismul nu primește suficient fier, sau beriberi din cauza lipsei de tiamină. Lipsit de hrană, organismul începe să se hrănească singur. Rezervele de grăsime sunt epuizate, iar metabolismul încetinește. Organismul nu își poate regla temperatura. Neavând ce mânca, funcția renală este afectată, ritmul cardiac se accelerează, iar respirația – acum deja superficială – încetinește. Sistemul imunitar slăbește. Atunci când rezervele de grăsimi au dispărut, organismul începe să apeleze la proteinele stocate pentru energie. Acest lucru duce la pierderea masei musculare. De fapt, organismul nu mai are ce să caute în afară de mușchi. Rețineți că inima este un mușchi și principalul organ al sistemului circulator. În acest stadiu avansat, aceasta funcționează prost, ceea ce face ca respirația să fie și mai dificilă. Cu mușchii mâncați la propriu și țesuturile degradate, nu a mai rămas mare lucru din corpul uman în afară de piele și oase. Foametea a lăsat un aspect scheletic. În stadiile finale ale înfometării, oamenii pot experimenta halucinații și convulsii. Alte semnale pot include căderea părului, ruperea pielii și o burtă umflată (întâmplător, un semn proeminent la copiii grav subnutriți). Cu organismul grav slăbit și incapabil să producă suficientă energie pentru a lupta împotriva bacteriilor și a virușilor, inima încetează în cele din urmă să mai bată.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#apa #mancare #studii

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.