Inima mea bate aprig pentru participarea cineaștilor români – actori, regizori, operatori – în cursa palmierilor. De ani buni avem o conexiune durabilă cu Festivalul. În premieră absolută, la ediția 77: prezența tinerei Ioana Mischie, artistă trans media, în competiția imersivă, cu proiectul digital Humans Violins: Prelude, inedit omagiu muzicii și muzicienilor.
În selecția oficială s-a evidențiat, aplaudat îndelung la proiecția de gală, filmul lui Emanuel Pârvu – Trei kilometri până la capătul lumii, unde, într-un rol ce, cred eu, e central, cel al polițistului corupt ce se străduie să împace capra și varza, lupul și mieii, joacă Valeriu Andriuță, basarabeanul nostru de la Sîngerei, important și ca regizor, familiar la Cannes. Ne-am întâlnit de minimum șase ori la Festivalul de Film, pot să afirm fără greș că ai șansa să-l vezi la Cannes mai des decât la Chișinău, unde vine foarte rar. E colegul de facultate și actorul-fetiș al lui Cristian Mungiu, artistul ce ține la fel de mult la originile sale moldovene. În creațiile lui Mungiu se regăsește, întotdeauna, o puternică componentă basarabeană. Valeriu Andriuță a jucat în aproape toate lucrările lui Cristian Mungiu; cu o singură excepție: cea care a luat Palmierul de Aur 4, 3, 2. Valeriu se angajase atunci la lucru, în Marea Britanie… Și Occident, iar apoi, După dealuri au intrat în palmares.
Regizorul și actorul Emanuel Pârvu de asemenea nu e neofit la Cannes, s-a produs la Cristian Mungiu, în Bacalaureat, în Amintiri din Epoca de Aur. Trei kilometri până la capătul lumii (regie Emanuel Pârvu; scenariu Emanuel Pârvu, Miruna Berescu) totalmente dezesperant, este, de fapt, despre izolare și obscurantism, trădare și neiubire: trei sute de ani până la civilizație. Povestea se petrece în Delta Dunării, într-un peisaj paradisiac: vântul bate lin prin stufăriș, se aud triluri de păsăret; un băiat de 17 ani, după o serată, este agresat, bătut cu bestialitate, i se sustrage telefonul. Se caută agresorii, e un sătuc pricăjit, repede se află că bătăușii sunt fiii „oligarhului” ce trage abil toate afacerile, toate sforile din zonă și că tatăl băiatului îi datorează o sumă de bani. Până la urmă, adolescentul e umilit, marginalizat: nu e luat în seamă, nimeni nu-l ascultă, nimeni nu li se cere socoteală răufăcătorilor. Există o scenă oribilă în care este chemat preotul să-i ”găsească leacul”, copilul este supus – cu acordul părinților – unui ritual de exorcizare. De la centrul administrativ, de la Protecția Copilului se înfățișează o doamnă ce vrea să afle ce s-a întâmplat și descoperă că băiatul a fost legat, pentru a i se citi ”slujba”. Este apelată și ea de un superior, i se zice fără menajamente: „Las-o baltă!” Nimeni nu cunoaște adevărul și nici nu vrea să-l afle, nimeni din adulți nu-l apără pe copil, e pustiu în jurul lui.
Filmul a luat un premiu, mai periferic. Valeriu Andriuță a fost convingător în rolul polițistului, el duce povestea, dar pentru că vrea pensie, una, alta, totul se mușamalizează, se bagă sub preș. Și băiatul, după ce este agresat grav, chiar de se face proces medical, sunt notate toate detaliile, practic rămâne singur, fără sprijin. Dreptatea, adevărul și justiția sunt la fundul mării, nimeni nu manifestă interesul de le scoate la suprafață. Și la zi – e mai bine așa…
Între timp, o veste bună: filmului lansat la Cannes de Emanuel Pârvu i s-a acordat Premiul European de Film Universitar. Abia am primit comunicatul de presă care spune așa: Studenți din toată Europa au ales TREI KILOMETRI PÂNĂ LA SFĂRȘITUL LUMII de regizorul român Emanuel Pârvu pentru Premiul European de Film Universitar (EUFA) 2024, o inițiativă comună a Academiei Europene de Film și FILMFEST HAMBURG. Din octombrie, cinci filme nominalizate au fost vizionate și discutate în 21 de universități din 21 de țări, înainte ca fiecare instituție să-și aleagă filmul preferat. La începutul lunii decembrie, câte un reprezentant al studenților din fiecare universitate a participat la o ședință deliberativă de trei zile la Hamburg pentru a decide Laureatul final. Câștigătorul a fost anunțat la Lucerna, în seara dinaintea ceremoniei de decernare a premiilor filmului european din 7 decembrie.
Argumentele Juriului: „Filmul deconstruiește mecanismele ostracizării, o problemă mondială ce pătrunde în structurile societale și instituționale. Regizorul a folosit cu brio peisajul românesc pentru a portretiza impactul devastator al homofobiei. În pofida deceniilor de activism și a acțiunii politice, comunitățile queer continuă să fie marginalizate de societatea normativă. Filmul invită publicul european să privească dincolo de orizonturile urbane și să reflecteze asupra periferiilor neglijate, unde bigotismul transcende legislațiile, iar umanitatea transcende bigotismul. Scopul acestei inițiative comune a Academiei Europene de Film și FILMFEST HAMBURG este de a implica un publicul tânăr, de a promova ideea europeană, educația pentru cinema și cultura dezbaterii.”
Cannes 77: post-scriptum în zigzag
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Publicăm acest articol în contextul festivalului internațional de film de la Cannes, care se desfășoară în fiecare an, în luna mai, în orașul Cannes situat în sudul Franței. Evenimentul este vizitat în fiecare an de numeroase staruri de cinema. Mulți producători aleg acest prilej pentru a lansa ultimele lor realizări și pentru a vinde drepturile de difuzare distribuitorilor veniți din întreaga lume.
