Sincronizarea procesului de integrare europeană cu procesul de reintegrare a țării este un punct de reflecție pentru reunificarea țării în limitele frontierelor sale recunoscute internațional. Există opinii împărțire și contradictorii cu privire la acest proces. Este cert faptul că dialogul pentru integrare europeană și cel privind reintegrarea țării implică faptul ca ambele procese să aducă prosperitate și claritate pentru viitorul Republicii Moldova, ca stat democratic și bazat pe ordinea legii, beneficii pentru populație și dezvoltarea societății în ansamblu – pace durabilă și un sentiment de siguranță personală și comunitară.

De câteva decenii, în care Republica Moldova a oscilat între Est și Vest, cu un proces impredictibil pentru soluția finală de reglementare a conflictului transnistrean. Însă, după liberalizarea regimului de vize de către Republica Moldova cu UE, urmările pozitive au fost resimțite de cetățenii moldoveni care locuiesc în stânga Nistrului, care au beneficiat de libertatea de circulație în spațiul UE, dar și de avantajele Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, de inițiative și proiecte oferite prin fonduri UE, precum cel Măsuri de Consolidare a Încrederii pe Ambele Maluri ale Nistrului, inclusiv de altele, notează Cristina Lesnic într-un editorial publicat pe pagina Soros Moldova. Din 2014 până în prezent, cetățenii moldoveni din stânga Nistrului au fost parte a unor procese inclusive și egale pentru toți și toate, fără a fi izolați și abandonați.

Deși sunt procese distincte și cu interlocutori diferiți, aceste procese nu pot fi văzute izolat. Costurile pentru reintegrare cât și cele pentru integrare europeană sunt foarte mari și impun agende complexe și variate. Din 1992, între malurile Nistrului există discrepanțe mari și sensibile. Accentuarea lor ar putea fi intensificată în cazul în care aceste procese ce țin de reintegrarea țării nu ar fi incluse în viziunea strategică pentru avansarea Republicii în Uniunea Europeană. Altminteri, apar consecințe impredictibile, precum migrația internă, depopularea regiunii, îmbătrânirea populației, dezechilibrul economic și crearea artificială a unui „vacuum” ar influența credibilitatea stat de drept, în general.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Integrarea Europeană nu este un conclav doar pentru cei care dețin actul de guvernare, e un proces democratic, bazat pe o politică consecventă de reducere a incertitudinii, speculațiilor, ostilităților și de apropiere a beneficiarilor finali ai procesului de integrare europeană către o realitate asumată, dorită și mult așteptată. O comunicare asertivă cu cetățenii moldoveni din stânga Nistrului cu privire la avantajele și beneficiile practice ar stimula încrederea în viitorul european al Republicii Moldova.

Republica Moldova a trecut prin diferite abordări în procesul de realizare a parcursului european, de la țară care este parte a Parteneriatului Estic cu o abordare axată pe principiul „diferențierii”, pe principiul „primul venit- primul servit” la unele noi, cu sarcini complexe.

Există o interdependență între procesul de integrare europeană și procesul de reintegrare a țării. Republica Moldova nu poate negocia acquis-ul comunitar, dar poate conveni asupra perioadei de tranziție. În egală măsură, accederea Republicii Moldova în UE, implică reprezentarea intereselor țării în limitele frontierelor internaționale sale recunoscute și nu pe grupuri distincte. Acest proces implică construirea unui dialog democratic și inclusiv cu toți actorii: mediul privat, organizațiile necomerciale, asociații profesionale, pentru crearea unui spațiu european și competitiv.

Procesul de integrare europeană poate accelera procesul de reintegrare a țării. Un exemplu potrivit este transformarea misiunii de menținere a păcii într-o misiune cu mandat internațional. Pe de altă parte, procesul de reintegrare a țării, poate reduce din inechitățile sociale create de-a lungul timpului între malul drept și malul stâng al Nistrului, reobținerea încrederii a cetățenilor indeciși din stânga Nistrului despre oportunitățile oferite de comunitatea europeană în toate sferele vieții sociale.

Procesul de integrare în UE schimbă paradigma pentru soluționarea conflictului transnistrean, solicitând mai multă securitate și mai multă reziliență. Nu există un acquis comunitar ideal pentru soluționarea conflictelor și acest lucru este un aspect de viziune și strategie aplicată. Prin consecință, adaptarea sau sincronizarea la anumite etape a acestor procese de integrare europeană sau reintegrare este un subiect de abordare strategică, care să aducă transformări pozitive.

Rolul societății civile în construirea punților de legătură și diseminarea informației într-un limbaj accesibil și practic este indiscutabil.

Republica Moldova este ghidată să balanseze abordarea reintegrării țării cu cea a integrării europene. Viteza cu care se implementează agenda UE trebuie să fie replicată și în stânga Nistrului. UE a fost unul dintre observatorii activi în procesul de reglementare a conflictului transnistrean și a contribuit cu fonduri substanțiale pentru propagarea valorilor UE în regiunea transnistreană. Accesul în trafic internațional a autovehiculelor cu numere neutre, apostilarea actelor de studii în UE, fonduri pentru Programul UE de consolidarea a măsurilor de încredere, suport pe durata crizei COVID-19, DCFTA, altele sunt doar câteva din acțiunile care pot fi trecute în revistă.

Procesul de integrare politică, juridică, economică a Republicii în UE se poate transforma dintr-o aspirație în realitate, în condițiile în care soluționarea conflictului transnistrean nu este neglijat și se mișcă într-o direcție cuprinzătoare cu agenda UE, cu elaborarea cartografiei oportunităților și beneficiilor, bazată pe o comunicare strategică și diseminată, explicată și promovată pentru cetățenii moldoveni din regiunea transnistreană. Completarea procesului de integrare europeană și cel de reintegrare ar accelera procesul de rezolvare a diferendului și asigurarea unei securități mai mare la nivel național, regional și internațional.

#aderare #Cristina Lesnic #Moldova #Transnistria #UE

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să-și consolideze urgent capacitatea de prevenire și gestionare a dezastrelor, într-un context în care incendiile forestiere, inundațiile și fenomenele meteorologice extreme devin tot mai frecvente și pot lovi simultan mai multe țări. Bruxelles-ul vrea să pună mai mult accent pe anticiparea crizelor, însă finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice rămâne o provocare, scrie Digi24.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru o nouă realitate, în care dezastrele naturale sunt tot mai frecvente, mai severe și pot afecta simultan mai multe regiuni.

„Trebuie să fim pregătiți pentru o lume în care evenimentele extreme se produc mai des, în mai multe locuri și în același timp”, a declarat von der Leyen luni, în timpul unei vizite la Centrul European de Intervenție în Situații de Urgență, o unitate din cadrul departamentului de protecție civilă al Comisiei Europene.

Șefa executivului comunitar a subliniat că natura situațiilor de urgență se schimbă, pe măsură ce schimbările climatice favorizează fenomene meteorologice extreme tot mai imprevizibile. În același timp, crizele se pot suprapune și pot depăși capacitatea de intervenție a unei singure țări. Comisia Europeană vrea, prin urmare, să mute accentul de la reacția la dezastre către prevenirea și anticiparea acestora.

Von der Leyen a evidențiat amploarea operațiunilor europene de combatere a incendiilor forestiere din această vară. Mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat de 10 ori pentru incendii forestiere începând din aprilie.

Aproape 800 de pompieri au fost prepoziționați în zone cu risc ridicat, iar echipe din 25 de țări au fost mobilizate pe parcursul verii. Începând din luna mai, Europa s-a confruntat cu patru valuri de căldură.

Comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Hadja Lahbib, a declarat că aproximativ 300.000 de persoane au fost evacuate în această vară din cauza incendiilor forestiere.

„Avem o strategie bună, dar trebuie să intensificăm eforturile, deoarece schimbările climatice nu bat la ușă, ci sunt deja înăuntru. Sunt în Europa; din păcate, suntem continentul care se încălzește cel mai rapid”, a afirmat Lahbib.

Peste 600.000 de hectare au ars

Potrivit Comisiei Europene, în acest an au ars peste 600.000 de hectare în Uniunea Europeană, mai mult decât dublul mediei pe termen lung din ultimele două decenii.

În acest context, von der Leyen susține că simpla mobilizare a resurselor după izbucnirea unui incendiu, a unei inundații sau după producerea unui alt dezastru nu mai este suficientă.

UE vrea ca experiența acumulată în timpul fiecărei crize să fie folosită pentru îmbunătățirea pregătirii și pentru reducerea timpului de reacție la următoarea situație de urgență.

Problema este însă finanțarea. Guvernele europene sunt deja presate să reducă cheltuielile, iar discuțiile privind viitorul buget pe termen lung al UE adâncesc tensiunile. Mai multe state, printre care Germania, Austria, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Suedia, susțin reducerea bugetului propus pentru perioada 2027–2034.

Comisarul european pentru acțiuni climatice, Wopke Hoekstra, a recunoscut dificultățile financiare, dar a argumentat că investițiile în prevenție sunt mai puțin costisitoare decât reconstrucția după producerea dezastrelor.

„Toate dovezile arată că realizarea investițiilor inițiale este mult mai ieftină decât a fi pur și simplu lovit de incendii, de inundații și apoi a plăti pentru daune. Asta este pur și simplu mult mai costisitor”, a declarat Hoekstra.

De la dezastre naturale la amenințări hibride

Strategia europeană de protecție civilă se schimbă și dintr-un alt motiv: autoritățile trebuie să fie pregătite nu doar pentru dezastre naturale izolate, ci și pentru crize multiple care se desfășoară în același timp.

Inundațiile, incendiile forestiere și alte fenomene meteorologice extreme se pot suprapune cu atacuri cibernetice, acte de sabotaj asupra infrastructurilor critice sau perturbări ale sistemelor energetice și sanitare. Astfel de amenințări „hibride” pot afecta grav viața de zi cu zi fără să semene cu un atac militar convențional.

În acest context, comisarii europeni din statele de pe flancul estic i-au cerut recent Ursulei von der Leyen să ia măsuri urgente în fața amenințărilor rusești tot mai mari la adresa statelor baltice, inclusiv prin numirea unui coordonator de nivel înalt pentru regiune.

În martie 2025, Hadja Lahbib avertiza deja asupra necesității unei coordonări europene mai bune, a unor rezerve de urgență și a unei populații mai reziliente.

Una dintre măsurile propuse vizează pregătirea gospodăriilor pentru situații de criză, astfel încât oamenii să poată face față pe cont propriu timp de cel puțin 72 de ore.

Pentru Bruxelles, provocarea următorilor ani nu mai este doar capacitatea de a interveni după producerea unui dezastru, ci și aceea de a anticipa crizele, de a limita efectele lor și de a se asigura că Europa poate face față unor situații de urgență care se produc simultan în mai multe locuri.