O explozie a vieții are loc, ciclic, la fiecare 36 de milioane de ani (+/- 1 milion de ani), se arată într-un amplu studiu al unei echipe internaționale de cercetători, echipă coordonată de geologul Slah Boulila de la Universitatea Sorbona din Paris.
Autorii studiului publicat în PNAS susțin nu doar că au identificat acest tipar care se repetă de cel puțin 250 de milioane de ani, ci și că au înțeles mecanismele care îl generează. Este vorba, spun ei, despre mișcarea plăcilor tectonice.
Există cicluri în mișcarea plăcilor tectonice care duc la modificarea nu doar a adâncimii mărilor și oceanelor, ci și la fluctuații ale nivelului acestora, fapt care se traduce prin inundarea unor zone întinse sau ariditatea crescută a maselor continentale. Iar asta vine la pachet cu dispariția unor întregi ecosisteme și, ulterior, apariția altora noi. Odată cu ecosistemele, speciile mult prea adaptate la acestea dispar implacabil, lăsând niște ecologice libere în care organismele mai adaptabile ajung să prolifereze și, în timp, să evolueze în specii noi.
Cercetătorii spun că au ajuns la concluzia asta după o analiză minuțioasă a registelor fosile, dublată de modele computerizate care au avut în vedere mișcările plăcilor tectonice. Pe baza lor, s-a putut deduce că, la un interval de circa 36 de milioane de ani, există fluctuații dramatice din punct de vedere al biodiverstății marine și terestre, totul generat de ciclicitatea deplasării platformelor continentale și a plăcilor tectonice.
Ideea nu este neapărat una nouă. Însă acest tipar nu a mai fost observat niciodată până acum. În fapt, ipotezele mai vechi vorbeau de o ciclicitatea care duce la schimbări majore la fiecare 62 de milioane de ani. Evident că există și alți factori care generează extincții și boom-uri ale vieții, însă descoperirea acestui sistem autocorector al planetei este, fără îndoială, una dintre cele mai importante descoperiri în domeniu din ultimele decenii.
