Peste câteva decenii riscăm să ne pomenim fără niciun profesor de matematică. Trist, dar adevărat. Tinerii nu mai sunt tentați de domeniul pedagogic, mai ales atunci când vorbim despre științele exacte. În prezent, în nordul Republicii Moldova activează 672 de profesori de matematică, prea puțin pentru cele 11 raioane și municipiul Bălți, unde instituțiile de învățământ se confruntă cu un deficit mare de cadre didactice, scrie nordnews.

NUMARUL TOATAL DE PROFESORI de matematică PE RAIOANE

Toată viața, soții Negru din satul Singureni, au muncit cot la cot la școala din localitate. Ea – profesoară de matematică, el – profesor de biologie și chimie. Ar fi lucrat mai departe, indiferent de vârsta de pensionare, doar că bătrânețile și pandemia le-au schimbat planurile. Din cauza noului Coronavirus, de anul nou, Anastasia Negru a ajuns la spital. În consecință, administrația gimnaziului a căutat un alt profesor de matematică.

Au trecut prin perioade grele, fără salarii, când erau nevoiți să lucreze în mai multe locuri, pentru a oferi celor trei copii strictul necesar.

Profesoara și-a început activitatea de dascăl acum jumătate de secol. Ea încă își mai amintește de primul salariu.

„Am început a activa cu 64 de ruble. Cel mai greu ne-a fost când nu ne dădeau salariile câte șașe-șapte luni. Am fost nevoiți să activăm și în agricultură, să aibă copiii o bucată de pâine. Am ieșit la pensie în anul 2008 și am mai activat încă 13 ani. Chiar mai activam. Simt că mai am energie”, spune Anastasia Negru, profesoară de matematică Gimnaziul Singureni.

La cei 70 de ani ai săi, este gata să se întoarcă la școală, pentru că nu poate lăsa elevii fără cunoștințe în matematică.

„Acele neajunsuri, pe care le întâmpinam eu la biologie și chimie, la rezolvarea problemelor, acolo, în primul rând, mă adresam soției. Și împreună făceam totul, ca să fie bine”, povestește Leonid Negru, profesor de biologie și chimie Gimnaziul Singureni.

„Am iubit copiii”, adaugă bărbatul.

„O viață interesantă am avut. Dacă cauți cum să ieși din situație, numaidecât ieși”, spune femeia.

Acum, că e la pensie și are mai mult timp liber, Anastasia Negru culege fructe și legume, face provizii pentru iarnă, iar când are ocazie, își mai amintește de anii de studenție. Fosta profesoară mai răsfoiește din când în când albumul cu fotografii, făcute acum 50 de ani. Ea a absolvit facultatea de matematică a Universității de Stat din Tiraspol. Ea povestește că în perioada aceea erau câte 12 grupe de matematicieni, a câte 25-30 de studenți în fiecare an. În total, erau aproape 2 mii de studenți la matematică care, neapărat, se angajau imediat ce obțineau diplomele.

„Vasea. Parascovia. Ion Mutruc”, îi enumeră Anastasia Negru pe colegii să-i de facultate.

„Am plecat toți la lucru prin școli. Când ne-am despărțit, așa eram parcă niște frați, niște surori. Ne cuprindeam și plângeam. Și toți au devenit 25 de profesori de matematică”, spune profesoara.

„Am simțit totuși un sprijin și o stimă față de noi în sat. Poate că ne-am stăruit și noi să-i stimăm pe alții. De-atâta”, adaugă femeia.

După plecarea Anastasiei Negru, gimnaziul din Singureni a rămas fără profesor de matematică. Cei care au venit în ajutor sunt Natalia Guranda și Alexandru Didenco, ambii studenți la „Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălți”, specialitatea matematică și informatică.

Alexandru Didenco vine dintr-o familie de profesori. La gimnaziul din Singureni predă abia de o lună de zile, dar deja se poate lăuda cu primele rezultate.

„Directoarea mi-a zis că toți copiii așteaptă profesori tineri. Și m-au așteptat cu mult drag. pe același val, pe aceeași undă. Elevii au avut foarte mulți profesori înaintea mea. Din această cauză nu toate temele le cunosc și nu sunt bine pregătiți, aș zice eu, pentru examen. Dar în acest an vom munci împreună mult și sper că vor da toți cu brio”, zice Alexandru Didenco, student în anul II la facultatea de matematică și informatică și profesor de matematică la Gimnaziul Singureni.

Alexandru spune că depune tot efortul pentru a face față ambelor funcții, cea de student și profesor, lucru destul de dificil.

„Salariul meu de profesor este în jur de patru mii de lei, cu trei clase. Pentru mine îmi ajunge. Dar atunci când te gândești că va veni timpul să întemeiezi o familie, să ai copii, să achiți credite, cred că este prea mic. Cunosc multe persoane, care, într-adevăr, îndrăgesc matematica și vor să devină profesori, dar din cauza problemelor financiare nu au făcut-o. Însă, dacă statul nostru sau băncile ar acorda un credit sub 0% studenților, ca aceștia să-l ramburseze după ce vor termina studiile. Atunci mult mai mulți elevi ar deveni profesori”, afirmă tânărul.

Cât despre indemnizația de 120 de mii de lei oferiți de stat tinerilor specialiști, Alexandru are o altă idee.

„Mai bine banii aștia nu i-ar da atunci când termini universitatea, ci în timp ce înveți. E bine când dau bani și după ce ai terminat studiile, dar sunt mai necesari atunci când ești student”, spune Alexandru.

Alexandru Didenco se adresează elevilor: „Cine din voi în viitor va deveni profesor de matematică? Sau cine dorește măcar să fie profesor de matematică? Nimeni? Nimeni chiar? Am înțeles”.

„Nu aș vrea în matematică, dar legat de matematică, inginer-mecanic. Dar profesor de matematică este o muncă grea, dar puțin plătită”.

„Trebuie multă răbdare pentru a explica tuturor copiilor, ca să înțeleagă acest subiect”.

„Nu-mi place obiectul”.

„Prea multă muncă”.

„Eu nu pot să explic fiecărui elev ce nu înțelege”.

„Este o muncă grea și am o altă profesie”, spun elevii.

Directoarea gimnaziului din Singureni, raionul Rîșcani, spune că nu i-a fost deloc ușor să găsească profesori de matematică. Procesul a durat aproape cinci ani.

„Este o criză profundă și foarte dureroasă. Deja al cincelea an am dat oferta la Minister, ca să ne trimită un tânăr specialist în instituție și nicicum nu ne pot satisface oferta noastră. Am fost nevoiți în acest an de studii să apelăm la studenți. Este o disciplină foarte grea și nu se remunerează după munca care se depune. Este egalată matematica cu celelalte discipline, unde munca nu este atât de grea, efortul nu este atât de mare”, spune Alexandra Macovei, directoarea Gimnaziului Singureni.

În prezent, la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți sunt doar 15 studenți care au ales specialitatea matematică și informatică.

„În 2006, deci, când m-am angajat în calitate de profesor de matematică, aveam grupe la matematică și informatică în două limbi de predare. Grupa cu predare în limba rusă și grupa cu predare în limba română. Deci, împreună erau în jur de 40 de studenți. Ca acum, deci, ultimii ani, să avem câte 5 studenți în grupă. A fost o descreștere destul de mare”, spune Tatiana Rotari, lector universitar la catedra Matematică şi Informatică, USARB.

Republica Moldova rămâne fără profesori, iar unii dintre cei mai buni studenți aleg să plece la studii peste hotare. Grav este că puțini din ei revin să muncească acasă.

Cel mai tânăr profesor de matematică din nordul Republicii Moldova are 20 de ani, iar cel mai în vârstă – 78 de ani. În municipiul Bălți, în raionul Drochia și raionul Glodeni încă mai activează profesori de matematică cu stagiu de muncă de peste 50 de ani.

profesori de matematica

stagiu de muncă pe raioane

Nou-veniți, cu vârsta de pensionare

„Ce ne așteaptă în viitor? Sincer? Va fi dificil. Pentru că deficiența de profesori de matematică, uneori, duce la ceea că profesori de alte discipline sunt, totuși, nevoiți să predea matematică”, spune Tatiana Rotari.

În acest an, pe fundalul pandemiei de Coronavirus, nordul Republicii Moldova s-a ciocnit cu o lipsă acută de cadre didactice, inclusiv în municipiul Bălți. Astfel, unii studenți au început să muncească chiar din anul II de studii.

„Anul acesta în municipiu s-a atestat un deficit foarte mare de profesori de matematică. Care au fost bolnavi, care au plecat, care au zis că nu riscă să umble în public și mai bine stau acasă. Și din acest motiv Direcția de Învățământ Bălți a venit la noi cu rugămintea și la studenți, că vă rugăm mult să activați. În anul IV sunt angajați 3 studenți, în anul III e angajată Elena, în anul II sunt angajați încă 3 studenți. Adică, ei în total sunt 15. Corespunzător, 7 sunt angajați”, povestește Liubovi Zastînceanu, conferenţiar universitar la catedra de Matematică, USARB.

„Eu predau în clasele gimnaziale. Clasa a 7-a, a 8-a și a 9-a. La noi în Republica Moldova un profesor foarte mult muncește, dar această plată pentru munca lui este minimă”, spune Alexandru Didenco, student în anul II și profesor de matematică în Singureni.

„Sincer să spun, a fost o alegere spontană. Aștept cu nerăbdare și eu să mă angajez în calitate de profesoară”, zice o studentă la matematică și informatică, anul II.

„Ca să fii un profesor bun, trebuie să fii și un psiholog. Am analizat și am constatat că nu am dat greș atunci, când am ales anume să devin profesoară”, afirmă Natalia Guranda, o studentă la matematică și informatică, anul II, și profesoară de matematică în Singureni.

„Predau acum informatica în clasele a 5-a și a 9-a. Acum copiii sunt mai digitali, utilizează tehnica mai modernă”, spune un student la matematică și informatică, anul II, și profesor de informatică.

„Am intrat la facultatea de medicină, la medicină generală, și într-un moment am înțeles că nu e un domeniu, în care vreau să activez în viitor. Am decis să dau actele la matematică și informatică”, spune o studentă la matematică și informatică, anul II.

Adevărul e că nu toți cei care au ales pedagogie – specialitatea matematică și informatică, vor fi profesori. O recunosc chiar ei, studenții USARB.

„De ce nu profesor de matematică? Păi, este o responsabilitate foarte mare. Dar de ce o specialitate pedagogică? Pentru că și eu o să am copii și vreau să știu cum să-i învăț corect”, afirmă un student la matematică și informatică, anul III.

„O prea mare responsabilitate, probabil. Și, în mod cert, îmi place mai mult să mă ocup de programare, decât să încerc să explic ceva cuiva”, spune colegul lui.

Rectorul universității din Bălți, Natalia Gașițoi, spune că studenți sunt, dar e loc de mai bine.

„Practic fără lucru nu rămâne niciunul. Invers. Solicitările sunt atât de mari, încât noi nu facem față. Nu avem atât de mulți absolvenți, de câți ar fi nevoie în regiunea de nord a țării”, afirmă Natalia Gășițoi, doctor în matematică, conferențiar universitar și rector al USARB.

„Criza din sistem nu este ignorată. Și avem permanent susținerea ministerului, susținerea Guvernului. Pe lângă cele 120 de mii de lei, pe care le oferă statul tânărului specialist pentru prima perioadă de activitate, pentru primii trei ani, tânărul beneficiază și de anumite indemnizații și înlesniri la achitarea serviciilor comunale”, povestește Natalia Gășițoi.

Directorul Liceului Teoretic „B. P. Hașdeu” din Bălți, Dumitru Babin, spune că este în căutarea unui profesor de matematică deja de doi ani, însă, fără rezultat.

„De doi ani de zile suntem în căutarea cadrelor didactice tinere la matematică. Din păcate, nici până astăzi nu am reușit să recrutăm tineri specialiști. Ne-am adresat instanțelor, inclusiv și Ministerului, să ne deligheze un tânăr specialist la matematică. A fost delegat un profesor de la Chișinău, dar așa și n-a ajuns la noi. Din cei cinci absolvenți ai universității, la care am pretins noi, trei erau vorbitori de limbă rusă și au mers în școli ruse. Una din cele două rămase a plecat într-o firmă de IT”, zice Dumitru Babin.

Regretabil și dureros. Rândurile profesorilor de matematică se reduc, și nu doar din cauza numărul mic de studenți, dar și al sorții, care de multe ori îi ia pe cei mai buni dintre noi.

Pentru Lilia Micu din satul Călugăr, ziua de muncă începe la ora 6.00 dimineața. E destul de devreme, dar s-a obișnuit. Trebuie să reușească să facă treburile casnice, să-și pregătească fiica pentru școală, să își bea liniștită cafeaua și să pornească la drum. Este profesoară de matematică în orașul Fălești, aproape 3,5 kilometri distanță de casa sa. La școală, o așteaptă zeci de copii curioși și dornici de carte.

Lilia Micu are 32 de ani. A început să predea matematica încă din anul III de facultate. Nu regretă nicio clipă, că și-a dedicat viața copiilor. A îndrăgit științele exacte încă din școală, fiind inspirată de la învățătoarea sa de matematică.

„Aveam o profesoară de matematică, o doamnă foarte în vârstă, care încă predă, din fericire. De la ea am furat această dragoste pentru cifre. Contabilitatea e despre cifre, dar nu e despre matematică. Și de asta am ales să fac pedagogie. Cumva, îmi place să fiu printre copii”, spune Lilia Micu, profesoara de matematică în Liceul Teoretic „Alexandr Pușkin” din Fălești.

Pe lângă toate frumusețile meseriei de profesor, Lilia Micu spune că are și câteva dezamăgiri pe care le compensează cu dragostea pentru copii și cifre. Sunt salariile mici și teancurile de hârtii pe care trebuie să le completeze.

Cel mai mic salariu de profesor de matematică s-a înregistrat la Edineț – 1.433 de lei (pentru 4 ore de matematică pe sătpămână). Tot acolo a fost înregsitrat și cel mai mare salariu– 10.586 de lei (pentru 24 de ore de matematică pe săptămână).

salariile profesorilor de matematica

„Pedagogia rămâne marea mea dragoste, chiar dacă asta nu aduce o satisfacție financiară. Sunt foarte multe hârtii, foarte multă birocrație, care până la urmă te încarcă și nu te lasă să te pregătești pentru ceea ce faci tu la sală”, spune Lilia Micu.

Profesoara spune că tinerii nu se dădeau în vânt după matematică nici acum 10 ani. Unii dintre colegii săi au renunțat la studii chiar în primii ani de facultate, iar alții nu au mai ajuns să profeseze.

„Din start am fost 28 de colegi. Din 28 până la final au rămas doar 18. La momentul actual pedagogie facem 3 colegi. Avem foarte puține universități care pregătesc specialiști în matematică. Dar, fără matematică, avem o țară fără viitor”, zice femeia.

Întreabă clasa: „Spuneți-mi, cine dintre voi ar vrea să devină profesor de matematică? Oi, Sașa!”.

Elevii recunosc că planurile lor de viitor sunt departe de meseria de profesor de matematică, pentru că, spun ei, este o muncă foarte grea.

„Da, este greu”.

„Unii au un altfel de vis în general”, spun copiii.

Unii dintre elevi au făcut previziuni curajoase pentru viitor.

„Pur și simplu, ne va preda o hologramă, iar noi acasă vom sta”, spune un elev de clasa a VI-a.

Munca Liliei Micu nu se termină odată cu orele. Acasă are de lucru prin gospodărie, caiete la control, proiecte pentru a doua zi de muncă, rapoarte, care-i iau mai tot timpul liber. Le reușește pe toate, fiind o mamă și o profesoară model pentru fiica sa.

La ai săi 53 de ani, Gabriela Diaciuc este profesoară cu grad didactic superior. Predă în același liceu deja de peste 30 de ani.

Gabriela Diaciuc știe să jongleze cu cifrele încă din copilărie, reușind să facă lecțiile cât pentru doi. Era cea care-și salva colegii de note negative la matematică.

„Eu reușeam în timpul unei lucrări de control să rezolv două variante – și mie, și colegilor – și le dădeam să copieze activ. Și tuturor le plăcea cum eu explic acest material. Mă rugau mereu: „Explică-ne, explică-ne!”. Învățam ușor matematica încă din timpul școlar”, își amintește Gabriela Diaciuc, profesoara de matematică de la Liceul Teoretic „Alexandr Pușkin” din Fălești.

Profesoara spune că, între timp, lucrurile s-au schimbat. Adevărul e că nu toate în direcția bună.

„La noi sarcina de lucru s-a înlocuit în mare parte cu lucru administrativ: hârtii, rapoarte, ședințe fără sfârșit. Totul începe de sus. Trebuie ca să revizuiască regimul de lucru unui profesor simplu, ca ei, pur și simplu, să se întoarcă spre școala cu o față obiectivă și să descarce profesorii. Eu îmi amintesc cum lucram în anii 90 și compar cu ceea ce e acum. Diferența este ca între cer și pământ”, afirmă femeia.

Elevii recunosc că matematica este o disciplină importantă, doar că nu vor urma această cale, cu mici excepții.

„Matematica este o știință foarte importantă. Și să fii profesor și să predai copiilor această știință este foarte important și interesant”.

„Îmi doresc ca și generația viitoare să cunoască bine matematica”.

„Meseria, indiscutabil, este una interesantă, dar nu mi-aș dori să lucrez ca profesor de matematică. Nu este pentru mine, cred eu”.

„Eu tot consider că nu este pentru mine și este o meserie foarte grea. Indiscutabil, matematica este foarte importantă, dar doresc să-mi leg viața de o altă meserie”, spun elevii de clasa a X-a.

Gabriela Diaciuc se adresează clasei: „Cine a făcut toată tema pentru acasă? Ridicați sincer mâinile! Trei persoane, da?”.

Nici elevii claselor absolvente nu se gândesc să devină profesori de matematică, mai degrabă juriști sau artiști, mai departe de științele exacte.

„Vin la ore selectiv, pe rând”, spune Gabriela Diaciuc.

Profesoara se adresează elevilor din clasa a XII-a: „Cine vrea în continuare să-și lege viața de școală și, mai concret, să predea matematică? Zâmbiți. Ce, nimeni?”.

„Nu știu, cumva, nu mă atrage această disciplină”.

„Am alte interese”.

„Pe mine mă atrag mai mult meseriile artistice. Poate o să devin chiar o pictoriță cândva”.

„Pentru asta, cred că trebuie să ai talent. Nu să vrei, pur și simplu. Trebuie să iubești asta, să iubești disciplina sa, să iubești meseria sa, să iubești copiii. Și doar atunci vei reuși. Probabil, la noi, pur și simplu, nu există astfel de persoane”.

„Nu ne plac disciplinele exacte”.

„Matematica este o disciplină foarte interesantă. Și dacă aș fi înțeles asta mai devreme, aș fi început, poate, să studiez mai aprofundat această disciplină și aș fi devenit un profesor”, spun viitorii absolvenți.

Administrația Liceului Teoretic „Alexandr Pușkin” din Fălești spune că la ziua de astăzi este foarte dificil să găsești un profesor de matimatică dedicat și cu experiență.

„În anul 2018 eu am făcut chiar un raid, să zic așa, în căutarea profesorilor de matematică. Însă imaginea a fost aceeași peste tot. La facultate sunt foarte puțini tineri, care alegeau anume pedagogie, matematica cu pedagogie, și cei care mergeau să predea la școală. Ei practic nu existau”, afirmă Liudmila Tabanscaia, directoarea Liceului Teoretic „Alexandr Pușkin” din Fălești.

„Se necesită niște cunoștințe și abilități și în domeniu informaticii. Din păcate, lipsa de profesori pe viitor, mai ales de matematică, va duce, cu părere de rău, la o scădere a inteligenței tineretului”, spune Dvorschi Rovena, profesoară de matematică și directoarea adjunct Liceului Teoretic „M. Eminescu” din Făleşti.

„Foarte mulți elevi fug de, în general, noțiunea de profesori. Fiindcă ei văd cât îi este de greu unui profesor să muncească acum cu elevii. Ei mai mult sunt în tehnică dezvoltați. Și nu sunt așa elevi, care ar avea dorință de a fi un profesor”, spune Oxana Buga, profesoara de matematică în gimnaziul „Alexei Mateevici” din Răuțel.

Criză de profesori de matematică este și în raionul Glodeni.

„În privința necesarului de cadre, două instituții chiar nu dispun. În anii precidenți, să spunem, deci, de bază, când auzeau de profesor, parcă se uitau toți ca la o specialitate de prestigiu. Avea careva valori. Nu se uita la baza aceasta financiară. Dar, cu părere de rău, tineri specialiști care vin în instituții, intr-adevăr, în primul rând, întreabă care este baza lor financiară. Cu ce vor exista, cum vor trăi”, afirmă Feodora Guțuleac, profesoară de matematică și inspector școlar Direcția Învățământ, Tineret și Sport Glodeni.

Vera Țurcan este profesoară de matematică în satul Balatina. Are o experință în domeniu de peste 45 de ani. A absolvit universitatea în anul 1976, alături de alți 24 de colegi. La muncă, Vera Țurcan merge ca la sărbătoare.

„V-ați isprăvit. Înseamnă că și la punctele de la Bac o să vă isprăviți. Nici vorbă”, îi încurajează pe elvi Vera Țurcan.

„Matematica e știința tuturor științelor. Și fără ea nu-i logica. Am avut profesori foarte buni. Ingenioși, buni la suflet, săritori la nevoie. Am trăit alături de școală. Nu liceul, clădirea a fost acolo, eu stăteam la două case distanță. Școala mi-a fost a doua casă”, își amintește Vera Țurcan, profesoară de matematică din Liceul Teoretic Balatina.

Frica de matematică are mai multe rădăcini, susține profesoara.

„Manualele sunt foarte complicate. S-a încercat să facă unele schimbări, dar prea puțin. Socot că mult material e binevenit, dar nu în liceu. Să se predea la facultate, unde copilul se duce anume în direcția aceasta”, spune femeia.

Nici la Fălești, elevii nu se prea gândesc la cariera de profesor de matematică.

„Poate acolo, în economie, da, m-aș duce. Dar în profesoare de matematică – nu cred. E foarte greu”.

„Este foarte complicat, pentru că este mult stres, în primul rând. Trebuie să faci disciplină la lecții, trebuie să interacționezi cu elevii”.

„Este foarte mult material și aș vrea să plec în altă direcție”.

„E mult de studiat. Și apoi ai de explicat tot ce ai studiat tu”, spun elevii.

„E ceva în care m-aș direcționa. Îmi place. Și cred că voi face față lucrurilor, mai ales cu copiii. Îmi plac și copiii, de asemenea”, spune unica elevă din această clasă, care și-ar dori să devină profesoară de matematică.

Vera Țurcan se mândrește cu faptul că una din elevele sale a ajuns și ea profesoară de matematică și muncesc acum în aceeași instituție de învățământ.

„Profesoara tânăra specialist este discipola mea”, spune entuziasmat Vera Țurcan.

Este vorba despre Irina Grosu, care va deveni mamă deja pentru a doua oară. Mai are de muncit câteva luni, după care pleacă în concediu de maternitate. Promite să revină pentru a învăța copiii din Balatina – matematică.

„Eu tot aici am făcut studiile. Adică, chiar în clasa aceasta au fost lecțiile mele. E o plăcere, când te reîntorci cu drag acolo, unde ai copilărit, unde ți-ai făcut studiile”, spune Irina Grosu.

„Urmează să dau naștere la al doilea copilaș. Desigur, după naștere voi reveni. Da, într-adevăr, este obositor, dar îmi place ceea ce fac, îmi place să lucrez cu copiii”, mai adaugă femeia.

Apoi se adresează clasei: „Ia să vedem câți dintre voi doresc să devină profesori de matematică? Bravo!”.

„Îmi place foarte mult matematica, cum predă Doamna Irina”.

„Pentru că depune atâta suflet în tot ceea ce predă în fiecare zi”.

„Mama m-a îndemnat”, își motivează alegerile elevii.

Dacă unele instituții de învățământ din țară duc lipsă de cadre didactice, la Balatina situația este alta. Aici sunt tocmai cinci profesori de matematică.

„Avem generații întregi de matematicieni. Pentru că se transmite și din generație în generație dragostea aceasta pentru științe reale”, spune Renata Buzulea, directoarea Liceului Teoretic Balatina.

„Digitalizarea deja ia amploare. Cred că acesta este unul dintre factorii, pentru care, în general, tinerii nu optează pentru profesia de pedagog. Însă, noi suntem cei optimiști, pentru că instituția noastră chiar este deschisă pentru tinerii specialiști. Și sperăm că profesia noastră va căpăta statutul, pe care îl merită”, mai adaugă managerul instituției.

Aproape în toate raioanele din nordul țării este nevoie de profesori de matematică. Cea mai mare criză de cadre dudactice se înregistrează la Drochia, minus 18 profesori. La Briceni și Fălești este nevoie de câte 10 profesori, iar la Bălți, Soroca și Rîșcani – câte patru.

necesarul de profesori de matematica pe raioane

#criza #institutii de invatamant #matematica #profesori

Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) a transmis un mesaj cu prilejul împlinirii a 35 de ani de la proclamarea Independenței Republicii Moldova.

I. INDEPENDENȚA NU S‑A PROCLAMAT DOAR LA CHIȘINĂU. EA A FOST TRĂITĂ ÎN FIECARE SAT

Astăzi se împlinesc 35 de ani de când Republica Moldova s-a declarat stat independent. Iar în această zi trebuie spus limpede un lucru pe care la Chișinău se preferă să fie uitat: independența nu este un drapel arborat pe o clădire din capitală. Independența este capacitatea reală a oamenilor de a-și hotărî singuri soarta — acolo unde trăiesc, acolo unde muncesc, acolo unde își îngroapă părinții și își cresc copiii.

Un stat este liber exact în măsura în care sunt libere comunitățile sale. Nu există și nu a existat niciodată în Europa un stat modern construit de sus în jos, prin ordine transmise de la centru spre periferie. Democrația nu se învață în ministere. Ea se învață în primărie — singurul loc unde omul poate intra fără audiență, poate întreba fără frică și poate cere socoteală celui pe care l-a ales cu mâna lui.

De aceea autonomia locală și democrația locală nu sunt un detaliu tehnic al administrației. Ele sunt fundamentul unui stat modern și european. Nu este o opinie a CALM — este textul Cartei Europene a Autonomiei Locale, ratificată de Republica Moldova încă din 1997, asumată solemn, de bunăvoie, în fața Consiliului Europei. Un stat care își reduce propria democrație locală nu se apropie de Europa. Se îndepărtează de ea, oricâte steaguri albastre ar pune pe scenă.

II. CINE A ȚINUT VIE SPERANȚA ÎN SATELE ȘI ORAȘELE ACESTEI ȚĂRI

În acești 35 de ani, statul s-a retras din multe locuri. Au plecat întreprinderile. S-au închis spitalele. S-au împuținat școlile. A plecat un milion de oameni. Au venit crize economice, crize energetice, pandemia, războiul de la hotar, valurile de refugiați.

Din toate acestea, un singur lucru nu a plecat din sat: primăria și primarul.

Când nu a mai rămas nimeni, au rămas ei. Au deszăpezit drumuri fără bani. Au dus apă în casele oamenilor. Au reparat școli și grădinițe. Au pus iluminat stradal acolo unde generații întregi umblaseră cu felinarul. Au construit apeducte, canalizare, terenuri de sport, case de cultură, drumuri. Au scris și au câștigat proiecte europene în limba pe care au învățat-o singuri, seara, după program. Au înmormântat consătenii pe care nu avea cine să-i înmormânteze. Au ținut evidența, actele, memoria și demnitatea unor localități pe care harta bugetară le trecuse de mult la pierderi.

Aceasta este contribuția autorităților publice locale la Independența Republicii Moldova: au ținut vie speranța acolo unde statul nu mai ajungea. Fără primari și fără APL, multe dintre satele noastre nu ar mai exista astăzi nici măcar pe hârtie.

Și tot ce s-a obținut în domeniul autonomiei locale în acești ani — finanțele publice locale, banii care au început să ajungă direct în bugetele locale, finanțarea drumurilor locale, reducerea controlului administrativ abuziv, dreptul de a fi consultați, dialogul instituțional cu Guvernul, primul raport pozitiv al Consiliului Europei — nimic din toate acestea nu a fost dăruit. Totul a fost câștigat. Pas cu pas, prin unitatea primarilor, prin solidaritate și prin refuzul de a fi împărțiți în „ai noștri” și „ai lor”.

III. CALM: O SINGURĂ VOCE, CARE NU S‑A VÂNDUT NICIUNEI GUVERNĂRI

Nimic din tot ce s-a câștigat nu ar fi fost posibil dacă primarii ar fi rămas, fiecare, singur în fața centrului. De aceea, în 2010, s-a născut CALM — nu ca încă o structură administrativă, ci ca singura voce unită a autorităților publice locale din Republica Moldova.

De atunci s-au perindat la putere guvernări de toate culorile. Fiecare a venit cu propriile promisiuni despre descentralizare. Și aproape fiecare a sfârșit prin a încerca exact același lucru: să controleze administrația locală, să-i dezbine pe primari, să creeze asociații paralele „loiale”, să descurajeze aderarea la CALM și să discrediteze CALM în fața partenerilor de dezvoltare.

Și totuși, CALM nu și-a schimbat niciodată poziția în funcție de cine stă în fotoliul de la Guvern. A apărat aceleași drepturi și aceleași interese ale APL sub toate guvernările — fără excepție, fără calcule, fără înțelegeri pe la spate. A rămas independent. Și a pus mai presus de orice interes politic, personal sau de conjunctură **interesul general al colectivităților locale.

Acesta este, până astăzi, cel mai mare capital al CALM: nu aparține nimănui. Iar în Republica Moldova, o organizație care nu poate fi cumpărată ajunge, mai devreme sau mai târziu, să fie numită „incomodă”. Acceptăm eticheta. Prețul alternativei ar fi fost incomparabil mai mare — și l-ar fi plătit satele, nu noi.

IV. ADEVĂRUL ACESTEI ANIVERSĂRI: SĂRBĂTORIM SUB AMENINȚARE

Am fi vrut ca acest mesaj să fie doar unul de sărbătoare. Nu putem minți oamenii de ziua lor. La 35 de ani de Independență, când ar fi trebuit să consolidăm ceea ce am clădit, Republica Moldova trece prin cel mai periculos moment pentru democrația sa locală de la 1991 încoace. Sub numele de „reformă”, se pregătește lichidarea a peste două treimi din primăriile țării — adică reducerea drastică, într-o singură lovitură, a reprezentativității democratice și a autorității locale în această țară.

Iar ironia amară a acestui moment este că totul se face de catre o guvernare proeuropeana si invocând Europa!!! Se desființează autonomia locală în numele integrării europene. Se reduce democrația locală în numele modernizării. Se decide soarta a sute de comunități fără consultarea reală a cetățenilor lor — și se numește aceasta „bună guvernare”. In grabă mare, fără studii și analize de impact, fără consultare reală, fărăr legi, cu presiuni enorme de toto genul!! Nici-un standard european nu cere așa ceva. Niciun document al Consiliului Europei nu obligă un stat să-și amputeze democrația locală în forma în care se face acum. Această alegere nu vine din Bruxelles. Vine de acasă.

În paralel, se instalează exact ceea ce Carta Europeană interzice: ”centralizarea și dependența financiară totală a teritoriilor de centru”. Banii comunităților sunt tot mai mult direcționați prin programe centrale, distribuite după criterii pe care nimeni nu le poate contesta. „Stimulentele” promise în timp de criză și fărăr acoperire bugetară probată. Descentralizarea financiară reală este amânată — chipurile, pentru 2028, adică după ce harta va fi deja desenată și ireversibilă. Mai întâi ni se cere să renunțăm la ceea ce este mai importan identitate, autogurnare și abia apoi ni se promite.

Acesta este riscul real, imediat și documentat: toate realizările a 35 de ani în domeniul autonomiei locale pot fi anihilate în câteva luni. Nu treptat. Nu parțial. Definitiv. Iar experiența altor state, cândva ”istorii de succes”, ne arată ce urmează după demolarea democrației locale: centralșizare și control total politic, lichidarea autonomiei locale, marginalizare si depoplare, slăbirea societății civile, slăbirea presei libere, iar la capătul drumului, blocarea însuși parcursului european în numele căruia totul a început.

V. CHEMAREA NOASTRĂ: UNITATE ȘI SOLIDARITATE

De aceea, ca niciodată în acești 35 de ani, este nevoie de conștientizarea faptului că autonomia locală veritabilă nu este o problemă a primarilor. Este o problemă a fiecărui cetățean al acestei țări. Nu se discută despre hotare administrative și tabele. Se discută despre dreptul oamenilor de a se autoguvrna real și de a mai avea pe cineva ales direct de ei, aproape de ei, răspunzător în fața lor.

Și mai este nevoie de un lucru, fără de care nimic nu se poate salva: UNITATE ȘI SOLIDARITATE ÎNTRE TOATE AUTORITĂȚILE PUBLICE LOCALE ȘI ÎNTRE TOȚI PRIMARII.**

Am mai văzut această încercare. De 30 de ani, fiecare guvernare care a vrut să slăbească administrația locală a început prin a-i dezbina pe primari — pe culori politice, pe raioane, pe „mari” și „mici”, pe „cuminți” și „incomozi”, prin asociații paralele și prin promisiuni făcute separat, la ureche. Cu regret, constatăm astfel de abotrdări și astăzi.

Totuși, ceea ce se întâmplă astăzi depășește tot ce am trăit în acești 35 de ani. Ne aflăm într-o situație incredibilă, confuză și periculoasă: o reformă care, în loc să consolideze societatea în spirit european și constructiv, produce exact contrariul — o dezbinare și o ceartă nemaivăzute în societatea noastră. Între primari. Între aleși locali. Între sate vecine, care au trăit o viață alături. Sate puse să se certe pe cine „înghite” și cine „este înghițit”. Primari întorși unul împotriva altuia. Consilii locale rupte în două. Consăteni care nu-și mai vorbesc din cauza unei linii trasate pe hartă de cineva care nu a călcat niciodată în satul lor. Iar tensiunea socială crește pe zi ce trece.

Atragem atenția în special: acest foc al urii și al dezbinării nu se aprinde de la sine. El este aprins și alimentat, cu o mare iscusință, de la centru. Se lucrează pe la spate. Se promite separat și se amenință separat. Localitățile sunt împărțite în „ascultătoare” și „problematice”. Se creează o competiție artificială pentru bani care, oricum, nu există.

Și totul se face din umbră, de mari ”reformatori”, persoane vremelnice, incompetente și cărora, în realitate, prea puțin le pasă de viitorul autonomiei locale, de soarta satelor noastre și de parcursul nostru european. Niște executori docili cărora li s-a pus o sarcină – lichidați!!!! Oameni care peste doi-trei ani nu vor mai fi în funcțiile pe care le ocupă astăzi — în timp ce consecințele deciziilor lor vor rămâne în satele noastre timp de decenii.

Aceasta este cea mai gravă responsabilitate pe care și-o asumă autorii acestei reforme: ura și dezbinarea socială care cresc astăzi în societate riscă să explodeze exact în cele mai importante și mai vulnerabile momente pentru această țară. Iar atunci, niciunul dintre cei care astăzi aprind focul nu va mai fi acolo să dea explicații. De fapt vor fi….dar departe și la locuri călduțe.

Stimati colegi și prieteni, dezbinați, vom fi înfrânți unul câte unul. Uniți, suntem cea mai puternică forță democratică a acestei țări – pentru că suntem singurii pe care oamenii îi cunosc pe nume.

Astăzi nu vă cerem să fiți eroi. Vă cerem să fiți împreună.

VI. MULȚUMIRILE NOASTRE

La această aniversare, trebuie să ne amintim și CALM ține să mulțumească tuturor membrilor săi — primării, primari și consilieri locali din toate raioanele țării — pentru înțelegere, pentru încredere, pentru rezistență la presiuni și pentru susținerea constantă, inclusiv în momentele în care susținerea CALM nu era nici comodă, nici gratuită. Fără voi, CALM ar fi fost doar un nume pe o hârtie. Cu voi, a devenit vocea administrației locale din Republica Moldova.

Mulțumiri speciale dnei Președinte, membrilor organelor de conducere a CALM și celor mai activi — pentru curaj, demnitate și principialitate. Voi siunteti cei care nu ati tăcut. Cei care ati participat activ la ședințe, ati semnat, ati vorbit public, ati participat la debateri și evenimente publice, ati luat cuvânt, ati pus întrebări incomode, ati venit cu idei și propuneri concrete, și ati refuzat să acceptati că „oricum se decide totul fără noi”. Implicarea și, mai ales, curajul de a apăra valorile adevărate ale democrației locale — într-o țară în care curajul se plătește — reprezintă astăzi cea mai prețioasă resursă pe care o are Republica Moldova.

Mulțumiri speciale înaintașilor și fondatorilor CALM – celor care, într-o vreme când autonomia locală era pentru mulți doar un termen din manuale, au avut viziunea, răbdarea și determinarea de a construi această instituție de la zero. Multumim personalităților marcante din cadrul mediului academic și științific pentru contibuția majoră la studierea, dezvoltare și adaptarea conceptelor viiunlor teorecitve și practice privind autonomia șocale, descentralizarea și reofrma APL. Chiar daca astăzi experiența DVS nu este apreciată și valorificată, suntem siguri ca va veni si timplu vostru. Și mulțumiri echipei de angajați ai CALM, care prin profesionalismul și dedicația lor au contribuit și continuă să contribuie, zi de zi, la fiecare realizare din domeniul autonomiei locale – cel mai adesea rămânând în afara luminii reflectoarelor, acolo unde se face munca adevărată.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

„La mulți ani, Republica Moldova! La mulți ani tuturor primarilor, consilierilor locali și funcționarilor din APL – cei care, în 35 de ani, nu au plecat”, a conchis CALM.

#CALM #felicitare #Republica Moldova #Ziua Independentei