Victor Pelin
pentru IPN

„Altminteri, recentele crize politice din statele așa-zisei Uniuni Economice Eurasiatice își vor găsi ecoul și în Republica Moldova. Pentru aceasta a și fost elaborat conceptul destabilizării spațiului post-sovietic…”

Revenirea la zonele de influență prin haos și destabilizare…

În 2021 spațiul post-sovietic a fost bântuit de mai multe crize de ordin politic, economic, pandemică, energetic etc. Anul 2022 se anunță a fi unul cu provocări mult mai periculoase. După toate aparențele, acest an va fi al crizelor geopolitice, care vor adânci efectele crizelor anului precedent. Agenda pentru anul 2022 a fost prefigurată încă în noiembrie 2021 de către ex-consilierul președintelui Rusiei, Vladimir Putin, inventatorul și promotorul conceptului democrației suverane – Vladislav Surkov. Ideologul respectiv și-a intitulat manifestul programatic: Unde s-a adăpostit haosul? Dezasamblarea stabilității, argumentând că de dragul stabilității politice din Rusia, aceasta din urmă ar trebui să-și destabilizeze vecinii, exportând haosul în fostele republici sovietice, care ar urma să fie supuse controlului fostei metropole. Așadar, justificarea instaurării regimului autoritar al așa-zisei democrației suverane, trebuie să devină restabilirea măreției Rusiei imperiale prin intermediul extinderii controlului asupra spațiului ex-sovietic. Clar, fără echivocuri și pe înțelesul tuturor.

Conceptul imperialist al ideologului lui Putin este unul, oarecum, nostim, deși foarte periculos. Folosind termeni științifici, se recurge la extinderea aplicării unor concepte teoretice, precum apariția ordinii din haos, elaborate pentru descrierea fenomenelor caracteristice materiei neînsuflețite, asupra fenomenelor social-politice. În mod premeditat, sau poate din prostie, se face abstracție de faptul că societățile umane nu sunt ansambluri mecanice de particule neînsuflețite, ci structuri ierarhizate constituite din oamenii vii, cu emoții, interese și aspirații conștientizate, diferite de cele ale Rusiei. Scopul acestei manipulări ieftine este convingerea opiniei publice că reflexele imperialiste rusești au la bază o fundamentare științifică solidă. Pentru a-și justifica conceptul, ideologul imperialist ne aduce următorul exemplu: “Tehnologiile imperiale sunt și astăzi eficiente, când imperiile sunt redenumite superputeri. Anexarea Crimeii este un exemplu viu al consolidării societății prin intermediul haosului din țara vecină”.

Astfel, ne convingem că, utilizând procedee primitive de aruncare a prafului în ochi prin intermediul unor construcții pseudo-științifice, se justifică pretențiile imperialiste care, chipurile, ar fi absolut naturale și imposibil de evitat. În acest context, la distanță de doar aproximativ o lună de la lansarea conceptului de destabilizare a spațiului ex-sovietic, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) al Rusiei, de o manieră ultimativă, a făcut publice pretențiile oficiale asupra spațiului post-sovietic, insistând și pe finlandizarea Europei Centrale și de Est. În acest sens, Rusia le-a propus SUA și NATO revenirea, de fapt, la zonele de influență, după modelul de la Yalta și Potsdam. Conform pretențiilor menționate, SUA și NATO ar trebui să-i ofere Rusiei garanții de securitate și condiții confortabile în procesul de export al haosului în republicile post-sovietice pentru a le destabiliza și a le supune ulterior intereselor sale. Caracterul ultimativ al inițiativelor rusești a fost confirmat prin amenințarea de a recurge la măsuri militare și tehnico-militare, dacă SUA și NATO nu vor satisface revendicărilor formulate.

Răspunsul Occidentului la pretențiile imperialiste

Deja la 10 ianuarie 2022, la Geneva, reprezentanții Rusiei și SUA au purtat negocieri pe marginea propunerilor rusești. Un comunicat de presă extrem de sobru al MAE al Rusiei, ne lasă să înțelegem că pretențiile Rusiei nu sunt agreate de administrația americană: “Partea rusă a subliniat necesitatea asigurării caracterului legal, obligatoriu din punct de vedere juridic al garanțiilor relevante, în special, inadmisibilitatea extinderii NATO”. Asta-i tot ce a putut obține Rusia la negocieri – să-și reitereze pretențiile, abținându-se de la șantaj.

Pe de altă parte, reprezentantul SUA la negocierile de la Geneva, a explicat mult mai detaliat atitudinea autorităților americane față de ultimatul Rusiei:

este straniu că Rusia cere garanții de securitate pe fundalul dislocării a peste 100 mii de militari de-a lungul granițelor Ucrainei, după ce a invadat această țară în 2014 și continuând să alimenteze războiul din Donbass, unde au fost curmate deja peste 14 mii de vieți omenești;
acțiunile Rusiei sunt cele care tocmai provoacă o nouă criză nu numai în raport cu Ucraina, ci și pentru întreaga Europă. O țară nu poate schimba granițele alteia cu forța, nici nu poate dicta termenii politicii externe a unei alte țări sau nu poate interzice unei alte țări să-și aleagă propriile alianțe;
dacă Rusia va invada Ucraina, vor exista costuri semnificative și mult peste cele cu care s-a confruntat după 2014 etc.

De asemenea, reprezentantul SUA a ținut să menționeze că, raportându-se la pretențiile Rusiei, țara sa pornește de la principiile de bază ale sistemului internațional, pe care Rusia le-a agreat anterior, de-a lungul anilor. Totuși, în pofida atitudinii ferme, SUA își dorește un eventual progres real prin intermediul diplomației, iar progresul râvnit poate avea loc doar într-un climat de detensionare, nu de escaladare, urmând ca Rusia să se angajeze serios în negocieri diplomatice, axate pe detensionarea situației pe care a tensionat-o în mod deliberat.

În contextul menționat, urmează să aibă loc și alte negocieri ale reprezentanților Rusiei cu NATO, precum și pe platforma OSCE. Totuși, deja e clar că poziția exprimată de SUA va fi cea de bază, care va fi doar detaliată și ajustată în cadrul negocierilor menționate. În astfel de circumstanțe, dacă demersurile imperialiste ale Rusiei nu reprezintă un bluf banal, ar trebui să ne așteptăm în acest an la realizarea amenințărilor de recurgere la măsuri militare și tehnico-militare pentru atingerea pretențiilor anunțate de destabilizare a spațiului post-sovietic.

Concluzii

Este o axiomă că regimurile autoritare și corupte se văd nevoite să recurgă la tensionarea relațiilor cu vecinii. Acest gen de acțiuni sunt necesare pentru justificarea măsurilor represive în raport cu proprii cetățeni. Cele mai elocvente exemple, în acest sens, le avem pe față chiar în prezent. Regimul lui Lukașenko din Belarus a recurs recent la provocări extrem de periculoase la hotarele Poloniei și Lituaniei, provocând o criză umanitară cu exploatarea refugiaților din Asia Mijlocie. Actualmente, regimul autoritar din Kazahstan minte opinia publică că ar exista unui atac terorist din exterior la adresa acestei țări pentru a justifica intervenția militară rusească, invitată să salveze un regim oligarhic și corupt. Deci, nu e de mirare că regimul președintelui Putin, după ce a nimicit orice opoziția din propria țară, reprimând cu cruzime drepturile cetățenești, își caută legitimitatea prin invocarea unui presupus pericolul extern din partea Ucrainei, NATO, SUA etc.

În circumstanțele invocate, este evident că destabilizarea Republicii Moldova se va încerca a fi realizată prin intermediul dependenței energetice de Rusia și prin eventualele provocări din partea regimului separatist de la Tiraspol. Autoritățile Republicii Moldova și clasa politică ar trebui să-și formuleze foarte clar atitudinile față de pretențiile Rusiei de a destabiliza situația din regiune, întreprinzând toate măsurile necesare pentru a rezista. Altminteri, recentele crize politice din statele așa-zisei Uniuni Economice Eurasiatice își vor găsi ecoul și în Republica Moldova. Pentru aceasta a și fost elaborat conceptul destabilizării spațiului post-sovietic.

#opinie #probleme geopolitice #Republica Moldova

El Niño „Godzilla” a sosit și deja doboară recorduri pe care lumea ar fi preferat să nu le vadă niciodată depășite, relatează Euronews.

Temperaturile de la suprafața Oceanului Pacific ecuatorial au depășit deja cele mai ridicate valori înregistrate în timpul oricărui episod anterior El Niño, iar fenomenul meteorologic continuă să se intensifice. Între iunie 2026 și februarie 2027, experții estimează că valul extrem de căldură asociat acestuia ar putea contribui la aproape jumătate de milion de decese suplimentare.

Estimările au declanșat semnale de alarmă în birourile agențiilor meteorologice, autorităților sanitare și guvernelor din întreaga lume. Însăși Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a decretat o mobilizare fără precedent pentru pregătirea în vederea fenomenelor meteorologice extreme care urmează.

„El Niño se amplifică sub ochii noștri. Planeta se află în ape neexplorate, iar aceste ape se încălzesc”, a declarat la începutul lunii septembrie secretarul general al ONU, António Guterres.

Dar chiar dacă guvernele se pregătesc pentru un an devastator din punctul de vedere al meteorologiei extreme, experții spun că sunt încă multe măsuri care pot fi luate pentru a limita pagubele, atât acum, cât și în viitor, transmite Antena3CNN.

De ce este atât de îngrijorător acest episod El Niño

Un episod El Niño începe în Pacific, dar efectele sale pot fi resimțite pe tot globul. Atunci când apele din apropierea Ecuatorului devin neobișnuit de calde, acestea eliberează căldură în atmosferă, contribuind la creșterea temperaturilor globale și modificând zonele în care cad precipitațiile.

Cu temperaturile oceanelor deja la niveluri record, actualul El Niño ar putea aduce valuri de căldură mai intense, secete și precipitații abundente în regiunile vulnerabile și ar putea duce temperaturile globale către noi recorduri. Din acest motiv, fenomenul a fost numit „Godzilla” și „Super El Niño”.

Unele dintre efecte sunt deja resimțite. India s-a confruntat cu precipitații musonice sub nivelul normal, în timp ce sudul Africii se confruntă cu un risc crescut de secetă.

În Europa, El Niño poate influența vremea din timpul iernii, iar secetele sau recoltele compromise în alte regiuni pot perturba aprovizionarea cu alimente pe continent.

Amenințarea a presat guvernele să ia măsuri înainte de manifestările anticipate. Luna aceasta, guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, a declarat preventiv stare de urgență în vederea posibilelor inundații, alunecări de teren, eroziuni costiere și furtuni severe de iarnă.

Cum ne putem pregăti pentru un El Niño ce nu poate fi evitat

Oricât de mult s-ar pregăti autoritățile, El Niño este un fenomen natural care nu poate fi oprit printr-o apăsare de buton. Totuși, chiar dacă nu poate fi împiedicat, prognozele oferă oamenilor luni întregi pentru a se pregăti.

„Cheia este gestionarea apei și pregătirea pentru schimbările în ceea ce privește locul și momentul în care apar precipitațiile”, explică Davide Faranda, director de cercetare la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS) și autor principal pentru Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) al ONU.

Potrivit acestui specialist, guvernele pot stoca și distribui apa cu mai multă atenție, pot controla mai bine modul în care sunt utilizate rezervoarele și apele subterane, pot ajusta calendarele agricole și practicile de irigații și pot pregăti comunitățile pentru secete sau inundații.

Și Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a transmis recomandări concrete. Fermierii, spun oficialii FAO, pot reduce pierderile modificând datele de semănare, irigând în perioadele mai răcoroase ale zilei, stocând apă înaintea secetelor și luând măsuri pentru protejarea culturilor și animalelor de temperaturile extreme.

Unele guverne au venit și cu sprijin financiar. Marea Britanie a promis până la 17 milioane de euro pentru a ajuta țările vulnerabile să se pregătească pentru acest El Niño. Banii ar urma să finanțeze măsuri care variază de la vaccinarea animalelor înaintea secetelor până la consolidarea locuințelor înaintea inundațiilor și acordarea de sprijin financiar fermierilor, înainte ca recoltele să fie compromise.

Acțiunile climatice ar putea limita pagubele viitoare

Majoritatea episoadelor El Niño cresc temperaturile medii globale cu aproximativ 0,2°C. Acest lucru este suficient pentru a declanșa fenomene meteorologice extreme în țările din Sudul Global, însă aportul respectiv înseamnă doar o fracțiune din încălzirea suplimentară provocată de schimbările climatice.

Arderea combustibililor fosili a dus mediile globale de la suprafață cu aproximativ 1,3 – 1,4 grade Celsius peste nivelurile epocii preindustriale, deschizând calea pentru vara toridă din Europa, care a declanșat secete severe și incendii de vegetație.

Efectele El Niño se suprapun peste cele ale unei lumi care se încălzește deja. Acesta este motivul pentru care anul trecut a fost printre cei mai caldi înregistrați vreodată, în ciuda efectului natural de răcire exercitat de fenomenul complementar, La Niña.

Cercetări recente sugerează că schimbările climatice intensifică El Niño. Un studiu publicat în august a constatat că episoadele El Niño sunt cu 36% mai puternice decât în perioada de dinaintea erei industriale, tendință pe care cercetătorii au asociat-o cu încălzirea provocată de activitatea umană.

O planetă mai fierbinte înseamnă mai multe valuri de căldură extremă, o presiune mai mare asupra resurselor de apă și, în unele locuri, mai multe precipitații. Reducerea emisiilor nu ar opri ciclul climatic natural care duce la apariția fenomenelor El Niño, dar ar reduce încălzirea provocată de activitatea umană, care face ca aceste amenințări să fie mai severe.

Asta înseamnă că pagubele nu sunt în totalitate în afara controlului nostru. „Nu putem elimina El Niño prin măsuri de atenuare a schimbărilor climatice, dar putem reduce măsura în care schimbările climatice le fac consecințele mai severe lui El Niño”, a conchis Davide Faranda.