Ce presupune Convenția de la Istanbul, tratatul împotriva cărui au mers SOCIALIȘTII și mitropolia moldovenească

Iată ce presupune tratatul:

– Condamnarea tuturor formele de violenţă împotriva femeilor şi violenţa domestică;

– Recunoasterea faptului că realizarea egalităţii de drept şi de fapt între femei şi bărbaţi este un element cheie în prevenirea violenţei împotriva femeilor;

– Recunoasterea faptului că violenţa împotriva femeilor este o manifestare a relaţiilor istoric inegale de putere dintre femei şi bărbaţi, care au condus la dominarea asupra, şi la discriminarea împotriva, femeilor de către bărbaţi şi la împiedicarea avansării depline a femeilor;

– Recunoasterea naturii structurale a violenţei împotriva femeilor drept violenţă de gen şi faptul că violenţa împotriva femeilor este unul din mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt forţate într-o poziţie subordonată comparativ cu bărbaţii;

– Recunoasterea faptului că femeile şi fetele sunt deseori expuse unor forme grave de violenţă, cum ar fi violenţa domestică, hărţuirea sexuală, violul, căsătoria forţată, crimele comise în numele aşa-numitei “onoare” şi mutilarea genitală, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului ale femeilor şi ale fetelor şi un obstacol major în realizarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi;

– Recunoasterea faptului ca încălcarea curentă a drepturilor omului în timpul conflictelor armate, care afectează populaţia civilă, în special femeile, sub forma violului şi a violenţei sexuale larg răspândite sau sistematice şi potenţialul unei violenţe de gen crescute atât în timpul cât şi după conflicte;

– Recunoasterea faptului că femeile şi fetele sunt expuse unui risc mai mare de violenţă de gen decât bărbaţii;

– Recunoasterea faptului că violenţa domestică afectează femeile în mod disproporţionat şi faptul că şi bărbaţii pot fi victime ale violenţei domestice;

– Recunoasterea faptului că copiii sunt victime ale violenţei domestice, inclusiv în calitate de martori ai violenţei în familie.

De menționat că, la începutul acestei luni, Mitropolia s-a expus împotriva ratificării documentului. Aceasta se arăta deranjată că în document nu se regăsesc sintagmele precum bărbat/femeie, ci ”gen”.

Unul din cele mai controversate aspecte ale Convenției de la Istanbul este definiția conceptului de ”gen”. Potrivit art. 3, lit. c) al Convenției: “gen” va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi.

Așadar, pentru prima oară, un tratat internațional nu echivalează ”genul”, în mod clasic, cu ”sexul biologic”, dar îl definește drept ”construct social”. De aici și implicațiile ce se doresc a fi derivate, cu o astfel de încărcătură ideologică, norma de la art. 3 lit. c) vine să ne prezinte că, fiind un ”construct social”, omul se naște ”neutru”. În consecință, rezultă că genul ar putea fi modificat de societate sau de persoană. Prin urmare, acest text neagă realitățile obiective de existență a bărbatului și a femeii.

Potrivit experților, convenția este primul tratat internațional care conține o definiție a genului. Asta înseamnă că acum se recunoaște faptul că femeile și bărbații nu sunt doar diferențiați din punct de vedere biologic, în femele și masculi, dar că există o categorie a genului, definită social, care le conferă femeilor și bărbaților roluri și comportamente specifice.

În ciuda dovezilor clare că plasticul inundă oceanele şi plajele şi se descompune în microplastic care intră în corpurile noastre, oamenii continuă să producă cantităţi din ce în ce mai mari, asftel că poluarea globală cu plastic va ajunge la 280 de milioane de tone pe an în 2040, adică echivalentul unei basculante în fiecare secundă, transmite G4media.ro.

Aceasta este una dintre statisticile alarmante din raportul „Breaking the Plastic Wave 2025”, realizat de Pew Charitable Trusts împreună cu ICF International. Raportul oferă o analiză cuprinzătoare a poluării cu plastic şi a efectului acesteia asupra sănătăţii umane şi a mediului.

În luna august, discuţiile pentru elaborarea unui tratat internaţional care să limiteze poluarea cu plastic au eşuat, deoarece principalii producători au blocat propunerile de limitare a cantităţii de plastic nou. Între timp, ratele de reciclare au rămas scăzute.

Spre deosebire de alte rapoarte, ultimul include atât materialele plastice destinate consumatorilor, cum ar fi ambalajele, care ajung în sistemele de deşeuri solide cât şi materialele plastice „ascunse”, inclusiv cele utilizate în sectoarele construcţiilor, agriculturii şi transporturilor.

Autorii raportului avertizează că dacă lumea continuă pe traiectoria actuală, perspectivele pentru 2040 sunt sumbre.

Producţia globală de materiale plastice noi este preconizată să crească cu 52%, de două ori mai mult decât sistemele de gestionare a deşeurilor. Se aşteaptă ca emisiile de gaze cu efect de seră care au legătură cu plasticului să crească cu 58%, până la 4,2 gigatone de echivalent CO2 pe an – suficient încât dacă producţia de plastic ar fi o ţară, ar fi în prezent al treilea cel mai mare emitent de CO2. La rădăcina problemei se află faptul că materialele plastice sunt derivate în mare parte din combustibili fosili.

Analiştii de la Pew Charitable Trusts au evaluat, de asemenea, impactul global asupra sănătăţii asociat cu fabricarea şi eliminarea plasticului (cu excepţia microplasticelor) şi poluarea aferentă.

Autorii estimează că populaţia lumii va pierde 5,6 milioane de ani de viaţă sănătoasă în 2025 şi 9,8 milioane de ani în 2040. Producţia primară de plastic este responsabilă pentru cea mai mare parte a acestei pierderi, prin legături cu cancerele şi bolile respiratorii.

În scenariul ideal al celor de la Pew, subvenţiile pentru producţia de plastic ar fi eliminate, iar colectarea deşeurilor ar fi extinsă considerabil. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, aproape 100% din ambalajele de consum ar putea fi colectate, iar ratele de reciclare s-ar putea dubla. Însă chiar şi în condiţii perfecte, autorii raportului recunosc că microplasticele ar fi mult mai greu de controlat.

Principalele surse de microplastice sunt praful de anvelope al vehiculelor, vopseaua şi produsele legate de agricultură – de exemplu, îngrăşămintele vândute în capsule de plastic care se dizolvă în sol şi foliile de plastic folosite pentru compost. Există puţine înlocuitori simpli pentru aceste materiale.

Printre recomandările celor de la Pew se numără reducerea producţiei generale de plastic, utilizarea de substanţe chimice mai sigure şi luarea de măsuri specifice pentru a reduce împrăştierea microplasticelor.

Ţările şi comunităţile au deja la dispoziţie instrumente pentru a reduce drastic fabricarea şi utilizarea materialelor plastice. Acestea ar putea impune un design mai bun al produselor şi ambalajelor şi ar putea investi în infrastructură pentru a sprijini reutilizarea.