De ce a fost desemnat Mark Rutte la șefia NATO, în ciuda disprețului față de situația din Europa Centrală și de Est, a atitudinii împăciuitoare față de Rusia și a eșecului de a aloca 2% pentru Apărare? Experta în securitate Iulia Joja răspunde la întrebare și explică de ce „Rutte nu ne convine”. Cele 32 de state membre ale NATO l-au desemnat miercurea trecută – 26 iunie – pe premierul olandez în exercițiu Mark Rutte în funcția de secretar general NATO, într-un moment crucial pentru Alianță.
Relația lui Rutte cu Europa Centrală și de Est, atitudinea împăciuitoare față de Rusia, faptul că Olanda nu a alocat 2% din PIB pentru Apărare, așa cum cere NATO- nu-l fac un șef bun al NATO din perspectiva României și a Europei Centrale și de Est, dar îl fac mai potrivit decât predecesorii săi pentru a „trimite” Ucraina la negocieri cu Rusia.
Indiferent cine va ajunge președinte la Casa Albă va sugera Ucrainei, mai mult sau mai puțin politicos, să negocieze pacea cu Rusia, spune Iulia Joja, care predă Securitate europeană la două universităţi din Washington şi la Institutul Diplomatic al SUA.
„Situația este extrem de dificilă, dacă la asta se va ajunge. Și într-adevăr, dacă la asta se va ajunge un Mark Rutte, așa cum se profilează el în acest moment, este mai util decât un Jens Stoltenberg” – concluzionează experta.
Experta în securitate europeană Iulia Joja a explicat, pentru Adevărul, ce înseamnă acest lucru pentru războiul din Ucraina, dar și pentru situația din Europa Centrală și de Est.
„Sigur că putem să sperăm la niște surprize plăcute, dar există niște motive pentru care statele din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, lăsând la o parte candidatura lui Iohannis, au fost reticente vizavi de Mark Rutte”, susține Joja.
Motivele sunt următoarele:
În ceea ce privește Apărarea, Olanda nu stă bine. „Mark Rutte, în anii în care a fost prim-ministru, nici măcar n-a avut ambiția să se apropie de alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, așa cum cere NATO”, explică experta.
„Apoi, Rutte nu are cea mai bună reputație în relația cu multe state din Europa Centrală și de Est. Olanda, până recent se uita cu destul dispreț la situația din Europa Centrală și de Est și după 2014, când Rusia atacat Ucraina, nu și-a schimbat în mod radical viziunea și nu a spus: „domnule, voi ați avut dreptate să tot insistați cu securitatea la Marea Neagră și cu Rusia, gata, acuma trebuie să ne apărăm și să ajutăm Ucraina. Nu este cazul.”
Al al 3-lea motiv are legătură cu relațiile bilaterale în cadrul Uniunii Europene.
„Rutte nu are o imagine foarte pozitivă nici în relația cu România, nici în relația cu mult alții. Și ne amintim cu toții foarte bine cum Olanda ne-a blocat intrarea în Schengen timp de mulți ani, până mai recent. Și a făcut asta din motive politice și de discriminare împotriva României, nu din motive tehnice, pentru că noi împlineam criteriile tehnice de ceva timp. Olanda găsea tot felul de scuze, iar acum a fost înlocuită de Austria. Deci nici în cadrul Uniunii Europene, Olanda nu a strălucit.”
De ce a fost susținut cu atâta lipsă de reținere de statele occidentale și de SUA?
„Pentru că are loc acest „Trump proofing” (o asigurare cu privire la revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump-nr). Din nou ne luăm măsuri pentru a ne proteja de o posibilă administrație Trump 2, care știm că are câteva obsesii, una fiind 2% din PIB pentru Apărare și știm faptul că europenii nu contribuie suficient. Are dreptate domnul Trump din acest punct de vedere însă, după cum bine știm, domnul Trump nu diferențiază între Europa Centrală și de Est, pe de o parte, și Europa occidentală, pe de altă parte. Pentru că dacă ne uităm la contribuțiile pe apărare, Europa Centrală și de Est în cea mai mare măsură stă foarte bine. Evident că Rusia e-n coasta noastră, nu a lor”, explică Joja.
În ceea ce privește Europa Occidentală, din Spania până în Belgia și Olanda, situația este mult mai proastă.
„Și atunci, Mark Rutte în spirit de solidaritate transatlantică de modă veche, în care accentul se pune pe Europa Occidentală, nu pe Europa Centrală și de Est, este secretarul general NATO care, speră statele occidentale, plus Statele Unite, că îl convinge pe Trump, în numele lor, să-i ierte pentru faptul că nu contribuie cu 2% și să nu scoată Statele Unite din NATO sau să nu spună: „nu vă ajutăm pentru că voi nu contribuiți suficient””.
Ajută și faptul că Rutte s-a cunoscut cu Trump, dar nu e un argument hotărâtor, detaliază experta.
„În acest context, atât din punct de vedere al interesului național al României și din punct de vedere al interesului regional și în raport cu relația NATO – Rusia, Rutte nu ne convine, din niciun punct de vedere”, concluzionează Joja.
Pentru a-și asigura candidatura, Rutte a făcut tot felul de eforturi, inclusiv acea inițiativă pentru a se livra avioane F16 pentru Ucraina. „Această inițiativă trebuie s-o citim ca parte din campania a lui.”
În plus de aceasta, Joja susține că Rutte a „avut, cel puțin până acum, un ton mult mai împăciuitor în raport cu Rusia decât foștii secretari generali Stoltenberg și Rasmussen. Deci, și dacă îi comparăm noi pe europenii occidentali, sunt diferențe de nuanță, cei nordici fiind acum, din punct de vedere al culturii strategice, mult mai apropiați de România decât Olanda, Belgia, Spania ș.a.m.d. Danemarca, Suedia, Norvegia fac parte practic acum din grupul Europei Centrale și de Est în ceea ce privește înțelegerea vizavi de Rusia și măsurile pe care le ia au de apărare. Iar Mark Rute face parte din grupul tradițional occidental, împăciuitor.”
Totuși, s-ar putea să se schimbe pe parcursul pe parcursul mandatului de secretar general, completează Joja, subliniind: „Trebuie să fim conștienți și de acest lucru, anume că el are misiunea să aibă o voce comună, dar că această voce comună pare mai împăciuitoare decât ce am avut până acum din partea lui Stoltenberg, care este cotat de majoritate celor din NATO, ca un secretar general foarte bun și îi va fi dificil lui Mark Rutte să se ridice la nivelul pe care l-a avut Stoltenberg mai ales în contextul acesta extrem de dificil al războiului din Ucraina.”
E alegerea lui Rutte și un mesaj în ceea ce privește războiul din Ucraina?
„Nu știu sigur, s-ar putea, pentru că dacă luăm în considerare faptul că pachetul de ajutor suplimentar din partea Statelor Unite pentru Ucraina a venit extrem de târziu și extrem de greu, și, dacă luăm în considerare dinamica politică din cadrul Statelor Unite va fi și mai greu la toamnă și la iarnă să se aprobe un următor pachet de ajutor militar din partea Statelor Unite, care știm că este esențial pentru acest război” – susține experta.
Joja susține că așa cum arată acum situația în SUA, indiferent cine câștigă alegerile din această toamnă, fie că este Biden, fie că este Trump, „există șanse destul de mari să oblige, mai politicos sau mai nepoliticos, Ucraina să vină la masa de negocierilor”.
Experta susține că a văzut semne chiar din partea Ucrainei că în această direcție s-ar mișca lucrurile.
„Zelenski vorbește pentru prima dată în ultimele săptămâni despre viitoare negocieri cu Rusia, ceea ce este o situație destul de dificilă, având în vedere că, și aici trebuie să punctez, Rusia nu și-a schimbat, nu și-a modificat cu nimic solicitările și că în continuare vrea anularea suveranității Ucrainei pe de o parte și pe de altă parte retragere a NATO în spatele granițelor dinainte de 1997, ceea ce ne afectează și pe noi în mod evident.”
Deci Rusia solicită aceleași lucruri.
„Deci, deci din acest punct de vedere negocierile nu sunt realiste nici acum, nici peste trei luni, că dacă nu s-a schimbat în 2 ani jumătate, de ce s-ar schimbat în trei luni, având în vedere că nu i-am ajutat pe Ucraina suficient încât să-i oblige pe ruși să-și modifice solicitările, că despre asta este vorba”.
În plus, spune Joja, nu avem cunoștință că ar fi existat vreun tratat de pace sau de dezarmare pe care rușii să-l fi respectat.
„Situația este extrem de dificilă, dacă la asta se va ajunge (invitarea Ucrainei să negocieze pacea cu Rusia-nr). Și într-adevăr, dacă la asta se va ajunge, un Mark Rutte, așa cum se profilează el în acest moment, este mai util decât un Ian Stoltenberg” – concluzionează experte.
Astfel, unul dintre răspunsurile relevante la întrebarea „De ce a fost pus Mark Rutte la șefia NATO” va avea legătură cu intenția Occidentului și a SUA de a trimite Ucraina la masa negocierilor cu Rusia. O Rusie care încă cere retragerea NATO inclusiv din România.
