Într-un sat din statul indian Madhya Pradesh, o femeie primește lunar o sumă modestă, garantată. Nu este un salariu, deoarece nu are un loc de muncă oficial, ci un transfer financiar necondiționat acordat de guvern.
Premila Bhalavi spune că banii îi ajung pentru medicamente, legume și taxele școlare ale fiului ei. Cei 1.500 de rupii (aproximativ 16 dolari) nu sunt mulți, dar pentru ea înseamnă un venit stabil, un plus de control și un sentiment real de independență.
Povestea ei nu e deloc un caz izolat. În toată India, 118 milioane de femei adulte din 12 state primesc astfel de plăți. După ani în care statul a subvenționat grâul, combustibilul sau programul de lucru în zonele rurale, India a ajuns într-un punct neașteptat: plătește femeile adulte pur și simplu pentru că duc singure greul treburilor casnice și pentru că reprezintă un electorat uriaș.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM
Criteriile diferă de la stat la stat: vârsta, veniturile, dar și excluderea familiilor care au mașini, terenuri mari sau membri angajați în sectorul public.
Ce aleg femeile să facă cu banii
Sumele variază între 1.000 și 2.500 de rupii pe lună (12–30 de dolari). Nu sunt mari, doar 5–12% din venitul unei gospodării, dar vin constant. Iar cum peste 300 de milioane de femei au conturi bancare, banii pot fi distribuiți simplu și rapid.
În general, femeile folosesc sprijinul pentru nevoile familiei: mâncare, educație, gaz pentru gătit, medicamente, acoperirea unor datorii mici sau, uneori, pentru mici cumpărături personale.
Ce diferențiază India de Mexic, Brazilia sau Indonezia – țări cu programe similare – este lipsa completă a condițiilor: banii vin indiferent dacă un copil merge sau nu la școală sau dacă familia este sau nu sub pragul sărăciei.
Goa a fost primul stat care a lansat programul, în 2013. Apoi, înainte de pandemie, în 2020, statul Assam a început plățile pentru femeile vulnerabile. De atunci, fenomenul s-a transformat într-o forță politică greu de ignorat. Noile programe se adresează în primul rând femeilor adulte, iar unele state recunosc în mod explicit munca lor neplătită din gospodărie.
